refugiu

Ana este prietena mea

la 40 de ani ne distrăm 

cumpărăm  o  insulă  pustie reciclată în programele eco

din precauție îi cedez Anei 55% 

ne decorăm  propietatea  

eu am o vioară  câteva albume de pictură scrisori haine  pentru orice anotimp  o duzină de pastile CaMagZn

Ana are mere

 mere domnești

volume Poesis internațional o fotografie cu Nora  un pahar de vin roșu  suficiente fire de păr negru 

când bate vântul  ele ajung pe  proprietatea mea

reacționez prompt

suntem copii dezordonați 

pe această insulă 

reciclată într-un program eco

în care ne distrăm 

 cu condiția ca  la ora 22.00  să aprindem lumina în  familile nostre tradiționale

*

schiță

cuvinte   rostite
 pe sânul meu drept
exuberante petale de liliac
schiază atente 

sa nu alunece pe denivelările trupului
cămașa de noapte răstingnită
deasupra tabloului din care se prelinge
o trenă de lumină portocalie
doi îngeri nordici își povestesc
întâmplări  martori orbi

 când floarea de liliac a fost prizonieră
între paginile unei cărți
iar invocarea spiritului pădurii
s-a sfârșit cu procese - verbale 

*

la 15 ani

o colecție de pălării într-o vitrină vintage

 un aparat foto  păstrând pe clișee

flashmob-uri alb negru

un muzeu de sentimente

peste care ploaia

s-a oprit cu o zăpăceală de adolescentă

să-și cumpere bilet la primul concert

o pălăriuță cu boruri mici pictate

a întâlnit o tandră melodie

 printre fâșiile de lumină

ale particulelor de praf ridicate pe scenă 

de intensitatea acelui cum te simți?

*

o întâmplare dragă

ieri ne-am întâlnit vis à vis de teatru

la Peron

erai somnoros părul îți era răvășit

într-o mână duceai un ghiozdan voluminos

în care se îngrămădiseră toate zilele proaste

zilele care te mâhniseră în copilărie

și așa umflate de plâns unele dădeau pe dinafară

peste buzunarele ghiozdanului

salutând pedante călătorii care treceau grăbiți

eu nu înțelegeam cum ai putut intra

cu un ghiozdan așa de mare într-o cafenea atât de îngustă

în care culmea erau întinși sub o masă un câine plus două pisici

în cealaltă mână țineai un pahar cu ciocolată 

pe care era notat numele tău și un emoji cu față zâmbitoare

păreai așa extraterestru încât m-a pufnit râsul

fiindcă nu înțelegeam care este fața ta cea adevărată

până când câinele ți-a tras ghiozdanul

iar pisicile au miorlăit așa de tare

că paharul ți-a scăpat din mână

în sfârșit rămăseseși tu

în timp ce pe podea era un amestec de tristețe și voioșie

încât am lăsat-o pe claudia să facă curățenie

iar eu te-am luat de braț și am plecat

de data aceasta numai tu cu mine

*

o nuvelă de Cehov

tremur în livadă

o ploaie îmi mușcă speranța

o rană deschisă adună stropi împletiți cu flori de vișin

inima mea atârnă de crengi 

plouă torențial pe trupul meu învelit cu roua serii

aștept... să aud trenul

trenul care bântuie prin livadă

un sunet orb...inima devine una cu livada

vișinele coapte cad printre crengi 

licoarea lor îmi inundă gura

adie a uitare a despărțire amară

o creangă putrezită îmi eliberează trupul

• ai promis să salvezi livada

dar s-a făcut târziu

ploaia s-a oprit

inima mea a alunecat 

odată cu stelele

 odată cu noaptea

mai presus de destin

*

întrebare

îmi fac culcuș într-o piesă de teatru

metri de recuzită dispar înghițiți de umbre

pe acoperiș un suspin cald

își pierde conturul

aud ritmul scenei

mă ascund într-un decor

oare ce culoare are vântul?