Revistă print și online
Mihók Tamás locuiește în chirie la ultimul etaj al unui bloc fără lift. Datorită pereților de carton ai monolitului, a ajuns să cunoască numele tuturor vecinilor. Stalker cum e, i-a căutat pe Facebook. În unele zile de weekend, când află despre ei de acolo că sunt plecați în concediu, Tamás își prelungește somnul, visând fotbal și plimbări izbăvitoare pe malul Crișului. mai mult
de câteva nopți încoace
visez o albie secată
una cu mănunchi de rădăcini înșirate de stânga și de dreapta mea
și pe mine înaintând strâmb – nedumerit – prin ea
mi se întâmplă ceva
dar cu cine
și ce mai exact
cabana de la marginea pădurii
e mereu acoperită de o pată neagră
mă cheamă la ea o voce feminină autoritară
ce fericită e și ce citită
mixează lexic de mă sparge
ce profesoare am supărat în trecut – nu derulez – înaintez strâmb
când sar peste baraj gâfâi spiralat
ar trebui o mai mare precizie a liniștii să decriptez
să trec pe curat
tot ce lipsește dacă ridic privirea
iertați-mă eu nu cunosc aceste limbaje
și poate că nu mă-ntorc de teamă că s-a resorbit deja tot ce-am gândit
dacă ați străluci puțin
poate că mi-ați înțelege diversiunea
și nu e nevoie să știu ce raport de putere mă leagă de dumneavoastră
știu că întreprindeți ceva
ce vă face să credeți că mă exploatați?
mulțumesc că vă redresați
mutilându-mi himera
zona de obicei e ticsită de turiști
dar când mă identific – ce bizar
ei dispar
eu nici nu șed
nici în picioare nu stau
și cred
că mă urmăresc de undeva mediat
dar nu fac din asta caz
mă susțin și ei cum pot
ținându-mă în vis treaz
de câteva nopți încoace
reiau drumeția din noaptea precedentă
nu-i exclus să fi fost într-o tabără
cu multă vodcă și lacrimi și lumini difuze
am încredere în rădăcini solul e bine fixat
iar dacă barajul se va ridica
și se va umple albia
vocea se va-ngrijora
că n-am să scap
și se va arăta
enigma s-o strice
sau poate că totul
e unic și stabil
și doar visul își face de cap
în propria sa matrice
eram foarte traumatizat
și cum mă dominau ele, peisajele
structuri aparent rezistente
cu balustrade cromate
cu vitrine umplute ochi cu suveniruri
unde nu cunoșteam limba
băteam în preș cu ghetele
un mic joc psihologic
am văzut asta la portari
înainte să încaseze gol din penalty
băteam și-n podea cu ghetele
și vânzătoarele nu se mai lingușau
înțelegeau că am RITM LĂUNTRIK
cu care mândru defilez
sau că-s prost grămadă
sau doar est-european naiv
iar dacă-mi suflam și-n palme
oftând adolescentin
puteam spune la sfârșitul zilei
că am adus ambianței PLU\$VALOAR €
târziu am aflat că natura trebuie lăsată în pace
că nu trebuie pironită-n polistiren
alături de cioturi născocite
că natura e mai nebiodegradabilă
decât polistirenul și cere mai mult respect
foarte traumatizat eram
plecase deja a treia iubită cu erasmus
și dacă bunica văduvă nu-l visa
pe bunicu implorând-o
să mă mai ghiftuiască
îmi contrăgeam din nou
tot ESKAPISMUL în FIKAT
(niciodată n-am bănuit nimic
și iată-le azi EMPLOAYEÉTZE de top
bâiguind în clipuri promoționale
mimica lor din trenurile jegoase
nu le-a fost de ajuns)
dar ce noroc că m-a răbdat natura
că m-a lăsat s-o studiez
ce noroc că șopotul ei
m-a făcut să înțeleg că mila și păcatul
sunt unități de măsură politice
aș fi putut sfârși înțepenit
în câmpul magnetic al masochismului
aș fi putut sfârși înțepenit DRQ
te iubesc când îmi faci capul calendar
din cauza acestui neam
care nu respectă simplele
reguli de igienă corporală
când îmi trăncăni în limba unei țări
în care strămoșii mei
s-au trezit peste noapte
și de care chiar dacă
nu aparțin sangvinic
pot spune cu certitudine că aparțin
prin osmoză lingvistică
nu te teme iubito voi dezvolta un plan
am legat trei săptămâni
de nesomn m-a tras curentul
în toate autocarele atlassib
nu te teme nervii mei stomacali
încă mai pot duce nedreptăți
căci ele scriu poeme
care chiar dacă nu au capacitatea
să ne plătească facturile
se mai întâmplă să
lumineze în întuneric
ține bine minte iubito
în colțul ochilor noștri
câmpia nu va mai goni
și nu vom mai năpârli
de soarele balcanic
dacă tu apostrofezi
conductorița taximetristul
asistenta recepționerul
pe toți australopitecii cyborgi
datorită cărora ne permitem
o fâșie de gazon în stațiune
teama ta sanitară iubito
îmi provoacă teama de pâcla rea
despre care se zice
că răsare din neant
te ademenește te copleșește
îți acoperă cugetul
ca o siguranță de priză
iubito ți-am adus din burg
magne b6 apă alcalină săpun antibacterian
clăbucește-te fă gargară
și mai dă-i în fras
părinți nu am nici religie
sau scânteietoare argumente de psihanaliză
de teama chiriei
am tras fermoarul cortului
mai bine mulează-te pe umbra mea
în seara asta gândaci mari
gândaci căcănii
cu antene striate
se vor strecura în grădină pe lujeri
vor căuta
să ne consilieze
am văzut bătrânii de pe lavițele țării
cum abandonați de fiice și fii mutați în capitală
să scrie cod în cuboide gigant
se zgâiesc la trecători
cât e ziua de lungă
doar briza mastodonților
mai mușca din ei le electriza
baticurile și sacoșele de rafie
am văzut cristoși sfrijiți atârnând
c-un singur omoplat de cruce
fântâni otrăvite de primari în funcție
ogrăzi fără câine
acoperite cu pălămidă și mohor
acoperișuri
cu structuri roase de carii
și fără coș
familii de țigani pășeau pe uliță calculat
se aciuau ba la magazin
ba subt streșinile bisericilor penticostale
își clătinau capetele-clop cu iuțeală
pocneau din degete ca niște gospodari
satisfăcuți de recoltă
clefăiau onomatopee
superlative apelative
purtau haine de firmă
colbul le acoperea
trei sferturi din ciocate
dar curelele lor continuau să lucească
în soarele de septembrie
în soarele transilvan
care se apleca seară de seară
să îi lege la șiret
am văzut haine întinse pe gard
bluzițe mici și roz cingătoare
cămăși și chiloți
sticle borțoase la gura pârâului
și la marginea holdelor
plozi cu solzi tuciurii pe stabilopozi
acolo unde am intuit marea
retrasă acum trei ere în geosferă
ce încântare etanșă
înțepenită-n gât
să vrei să strecori tu venetic
o lege nescrisă un zvon
ceva capabil să întoarcă pagina
fără ca a doua zi să-l vezi în șanț
ațintindu-și la tine ochii umflați
întredeschiși mahmur
aseară mi-am luat o sticlă de cvas
de la magazinul rusesc din dorobanți
și mi-am amintit de căminul de minoritari din budapesta,
acolo gustasem prima oară licoarea sovietică.
colegu’ de cameră ucrainean mi-a dat atunci
petul turtit din care băuse tot palierul,
na, bea și tu, mi-a zis, ăsta e sucul nostru național,
cu ăsta ne răcorim după calistenice.
tot în seara aia, în camera noastră
cu miros pregnant de șosete și portocale
a dat buzna rapperul căminului,
venind glonț la mine: bă, tu ești POIETU’?
era mangă și m-a luat de guler,
rânjindu-mi larg cu buzele lui dăbălăzate,
dacă ești șmecher, spune-mi și mie
cum ți se par versurile astea,
și mi-a precipitat inepții xenofobe,
curva de ăla, curva de ălalalt,
dintre dinți îi sclipea fals ceva
ce aducea c-un diamant.
m-a intoxicat,
dar ca să nu mă prezint cu vânătăi a doua zi,
la examen, i-am complimentat o rimă
despre care am zis că e
ERUDITHĂ.
s-a lăsat cu hohote,
și-n timp ce-mi aranjam gulerul,
i-am promis rapperului că îl voi publica
într-o revistă
cu sediu îndepărtat
(una
inexistentă).
Poet, filmolog și traducător, autor de expresie cehă. A publicat trei volume de poezie (două la Praga și unul la București), volume și articole de specialitate (teoria și istoria filmului, analiză literară), numeroase traduceri, cu focus pe poezia și teatrul contemporan din Cehia, Slovacia, Polonia și Bulgaria. Creația sa este tradusă și publicată în peste 15 țări, fiind prezentă în prestigioase reviste și antologii internaționale. Membru al PEN Club-urilor Cehia și România. Produce și moderează evenimente culturale în Cehia, Slovacia și România, colaborează cu mai multe reviste de cultură și festivaluri din Europa, America și Asia.