Țânțarul

pentru Kiernan

Va suge sânge 

de trei ori greutatea lui 

apoi va ateriza pe cel mai aproape stâlp

pentru a scoate apa. 

Ușurat pentru zbor,

se va grăbi să ducă sucul presat la rece

pentru a-și hrăni ouăle. 

Uită sursa sângelui. 

Focalizează-te pe mamă,

Lamele zimțate și seringile 

muncesc concertat 

ca o echipă de chirurgi celebri, 

apoi agitația panicată 

când ea simte că nu va mai ajunge acasă. 

Munca susținută și devoțiunea

se destramă odată cu pleznitura obișnuită—  

când te-am luat să alegem o rochie 

dar nu ți-am cumpărat și accesorii 

pentru nunta tatălui tău și a mea,

ai zis, "Tu nu ești mama mea."

Erai doar un copil și eu tocmai încetasem 

să mai fiu unul. Golită, reapăream

ca mamă fără copil.

 

Uită sursa sângelui. 

Nu aș fi sacrificat 

nici măcar cât a sacrificat țânțarul

pentru a-și hrăni ouăle—N-am făcut-o

—dar aș fi ascuțit, aș ascuți fiecare lamă 

să te protejez.

Erotic

pandemia 2020 

Întrebat ce-a crezut că e erotic, a spus ochii, 

nu ochii în sine, ci cum ațâță, 

aprind corpul din lăuntrul, cum cele două secunde 

de întâlnire oculară, pe care nimic tangibil n-o poate egala,

când niște ochi străini intră în ai tăi,

tot atât de străini, te fac să te simți acasă. 

Sunt invidioasă. N-au provocat alți ochi

iar când o privire languroasă m-a străpuns,

i-am ferit pe ai mei—

până acum, când plimbarea zilnică, 

în paralel cu plaja, este măsurată 

nu în mile, ci în ochi.

În spatele fiecărei măști, respirația își deconspiră

natura, și miroase greu. 

Irisul este singurul organ intern 

vizibil din afară, 

pretindea tata, ca să-și justifice 

micile invazii cu Canon-ul

pe străzile Manhattan-ului, 

belelele în care se băga. 

Mă plimb ziua ca să culeg 

ce văd—pete de culoare,

frică, salut, nu, aparatul de fotografiat al tatei 

într-un continuu click click click, 

furând tot ceea ce subiecții 

nu știu că pot da.   

Sinele ca o capră în copac

Nouă capre se cațără 

în copacul noduros de argan și-l curăță păscându-l. 

Ingerează întregul fruct ridat, 

deși doar pulpa amară

le provoacă apetitul pentru mai mult. 

Sătule, se holbează-n zare 

până ce crengile se subțiază și cad.

Țăranii culeg rahatul caprelor

să scoată sâmburele cu alveole de ulei

n-ai vrea să fii tu însuți capră 

beată-moartă, cocoțată într-un tei, 

indiferentă la aurul pe care l-ai putea evacua,

cum ar putea sluji atât foametea cât și lăcomia.

Nu te-ai ambala 

să te echilibrezi ceva mai bine,

să mesteci arome trecătoare, 

să uiți că pământul e o râpă. 

Boschetarele din Iași

Multe țipă la nimeni, contestând  

acuzații, dând maniacal din cap,  

biciuind copacii cu basmalele—  

pantomima lor repopulează

trotuarele cu fantomele alungate din casă.  

Nu reprezintă nicio amenințare  

Dar ocolim cu grijă, 

Temându-ne că vocile lor de sirene ar trezi

colonia penală din cutia noastră toracică.  

Dragă spirite,

O rază a străpuns și iată-mă,

Fiul pe șold, topindu-mă ca mierea. 

Va amăgii bondarii

cum am făcut și eu, le va lega picioarele și va privi borcanul

gălăgios și neobosit de pe masă

de parcă ar fi pulsat de o inimă comună.

Deci să-l lăsăm, dar mai ales să-l lăsăm 

să scoată capacul mai repede. 

\~ 

Ce pot să dau la schimb, 

câmpuri de trifoi, câte, 

ca fiul nostru să cunoască mierea? 

\~

Voi replanta, asambla camerele de puiet,

curăța stupurile în noapte,

voi investi zorii în polenizarea pe care o fac cu gura 

în vreme ce fiul nostru toarnă vise în celulele prismatice. 

Când lupii ajung pe verandă la amiază 

îi voi saluta ochi în ochi și-i voi servi cu resturi. 

Nu-i voi ascunde în umbra pădurii, 

nu de data aceasta, ci când se vor întoarce după mai multă carne.  

\~

Ce se poate da la schimb

Ca accidentul care suntem 

Să nu ne lase dezgropați.  

traducere: Ileana MARIN