Unul dintre cei mai subtili prozatori ai momentului, Liviu G Stan aduce prin "Salamandre" un model de psihanaliză literară și un epic hibrid. Romanul său anunță un nou tip de literatură - a fragmentarismului versatil. (Doina RUȘTI)

"Cel mai impresionant lucru rămâne construcția; aparent patru nuvele sunt unificate într-un singur fir narativ ca o pânză de păianjen. Stilul în care romanul este scris, la fel de inteligent ca și conținutul, mulându-se peste fiecare necesitate impusă de complexitatea firelor narative. Personajele lui Liviu G. Stan sunt reale, urâte precum diavolii, dar reale, din carne și oase și psihic atent conturat. Astfel, romanul are toate aceste merite, dar și unul pe care abia acum îl menționez: actualizarea imaginii Bucureștilor; de la prelucrarea legendelor stranii ale unor locuri precum Lacul Morii și diferite străzi la utilizarea referințelor mitice. Episoade precum cel în care românii îi bat pe străinii musulmani care lucrează în Cotroceni nu ne fac mândri, însă reprezintă o realitate socială la fel ca multe altele ilustrate de autor: rasism, xenofobie, islamofobie, misoginism, transfobie si homofobie. Ideatic, romanul a necesitat ura față de ceea ce este diferit (diferitul fiind văzut ca slab, inferior), față de sine și societate și față de instanța divină, deoarece puterea este laitmotivul prozei, steaua în jurul căreia se învârt toate planetele din sistem, pentru a fi cât mai aproape de societatea în care trăim." (Andràș-Florin RĂDUCANU)

Captiv în propria sa obsesie – aceea a puterii – chirurgul-traficant de organe reprezintă, într-un fel, "cheia de boltă" a întregii construcții. Ticălos exemplar, fantast și excentric, Varitz este deopotrivă victima propriului orgoliu, dar și un sociopat măcinat de complexe, autoexilat în spațiul aseptic al locuinței sale. Vastă și rece asemenea peisajului hibernal, această reședință – pe care și-o închipuie, peste ani, transformată în casă memorială – e presărată cu tot felul de obiecte ciudate (reale sau închipuite). Inventivitatea în materie de cruzime, ludicul-lugubru, violența și cinismul nu sunt în fond altceva decât simptome ale vidului interior, ale unui "deșert alb" și înghețat. (Catrinel POPA)

Am avut revelația unui romancier matur, familiarizat foarte bine cu legile epicii și, totodată, extrem de original, cu predispoziție spre situații-limită cu tentă exotică ce se mențin în paradigma verosimilității, abordând fapte și evenimente ale lumii contemporane.

(Radu ALDULESCU)

Antonie Varitz, face parte din categoria psihopaților lucizi, calculați și rafinați. (Mihai ENE)

"Așadar, cititorul, de fapt, nu mai este doar cititor, ci chiar un personaj, este invitat (mai pe ocolite) la un experiment (sau să conștientizeze că, în viața reală, de dincolo de cărți și de lumea din ele, este mereu supus unor diverse experimente), Proiectul Nebula (apropierea de premiile cu pricina nu este, totuși, întâmplătoare: Mihai Ene își intitulează prefața "La marginea distopiei"!), care ne apropie de filme celebre precum "Truman Show", "Westworld" ori "The Game" ."

(Adi George SECARĂ)