OPTm
nr.crt.

Scrisoare din Mariupol

Dima,

Mama a fost ucisă pe 9 Martie. A murit repede, nu s-a chinuit. Nu mai avem nici casă. Am îngropat-o pe mama în grădinița cu flori din fața blocului. Îți las aici o schemă ca să știi cum să ajungi la ea. Îmi pare rău că nu am putut să o apăr.

Dima, mama crește acum mai frumoasă decât florile care i-au supraviețuit. Deasupra ei soarele s-a înnegrit, a putrezit și s-a desprins din corabia lui minunată. Dima, doar pământul întinerește pentru că se hrănește cu sânge cald. Pentru că degetele lui desenează. Pentru că pântecul lui e un imens șotron. Pentru că țâțele mamii îs încă pline de lapte. Dima, pământul întinerește și crește mai verde decât merele, mai albastru decât cerul și mai galben decât lanurile de floarea soarelui. Mai crud decât ochii balaurului. Soarele a putrezit Dima, dar mama se trezește odată cu florile așa cum obișnuia să o facă când eram mici. Am visat-o. Era in balcon. Uda petuniile, violetele, rododendronul și capotul ei se umfla odată cu vântul. Pletele ei ștergeau cuțitele pline de sânge si capotul ei se umfla și se umfla, se întindea peste balcon, peste blocuri, peste orașe, peste marea cea neagră, peste lume. Și toată lumea înflorea și avea aceeași poftă de viață ca cea a mamei care, neștiutoare își uda florile, își mângâia câinele. Și toată lumea se vindeca. Toată lumea făcea dragoste la lumina florilor uriașe, la lumina capotului ei de mătase.

FREE SOLO IV

astăzi e sâmbătă

cei de la salubritate sunt liberi

nu strânge nimeni

vrăbiile înghețate de pe trotuar

le-am văzut aseară

cădeau cu tot cu crengi

le trosnea țeasta

când loveau bitumul

niște popice mai mici

să le strângă dracu

careva

încă le mai aud

răpăială în hublourile verzi

sunt acum un fel de cutie de rezonanță

pentru furnici

pentru șobolanii

care se apropie amenințător

dar nu îndrăznesc

să despartă coastele

să alunge amintirea verii

când ele erau sus sus

un fel de pere cântătoare

ce se ciocneau ușor

în bătaia vântului


să vorbim despre limba română

ca și cum am picta

cu buricele degetelor

pe geamul aburit

un copac înflorit

ca și cum

am striga în biserică

și babele s-ar răsuci pe vârfuri

să ne vadă

ca și cum toți sfinții

din cupolă

s-ar înmuia

și ar curge

în iarbă

să vorbim despre limba română

ca și cum am fi din nou copii

și ne-am legăna pe sub rufele întinse

de mama la uscat

răsucind mereu buzele

Ana are mere

A- na a- re me- re

să vorbim despre limba română

în genunchi

și marea să ne fugă

pe sub piele

și cuvintele

să se rostogolească

pe sub mâna copacului

sprijinită de soare

pe sub tălpile gâștelor

ale vulpilor

ale iepurilor

pe sub tălpile ceasului

pe sub creta colorată

pe sub câmpul descheiat

TOATĂ LUMEA ÎL IUBEȘTE PE CHOPIN

NUME? GAIU

PRENUME? ANCA

DATA NAȘTERII? 14.10.1975

MAMA? MARIA

TATA? NU-MI AMINTESC

POFTIM? TATA? TRAIAN, PARCĂ

CĂSĂTORITĂ? DA

COPII? DOI RĂZVAN-ALEXANDRU ȘI IOANA-MĂDĂLINA...

NU O SĂ DUREZE MULT


Deschideți fereastra

domnule polițist

Pervazul adăpostește iarba

adăpostește furnicile

care sunt un fel de apă

cu aripi crescătoare

un fel de foc

subțire la mijloc

dumneavoastră ați văzut un pervaz care

să stea degeaba

pervazul e un lemn care se macină

între lună și soare

pervazul se clatină

când suntem triști

sau discutăm în contradictoriu


DOAMNA GAIU

ȘTIȚI CARE SUNT ACUZAȚIILE CARE VI SE ADUC.

TULBURAREA LINIȘTII PUBLICE, ÎMPIEDICAREA DESFĂȘURĂRII UNEI MANIFESTAȚII PUBLICE AUTORIZATE


Domule polițist

ceva mai încolo un zid moare

sub privirile indiferente ale trecătorilor

oamenii cu dărâmături pe frunte

rod firmiturile căzute

de la soare


ATÂT DECLAR SUSȚIN ȘI SEMNEZ


nea Volodimir a prins un pește

cu burta despicată

îl îndeasă în buzunar

dezbracă cămașa

o îngroapă

în umărul însângerat

pe sub piele îi trece un fior ciudat

și marea se pierde

din scuar în scuar


glonțul călător se odihnește în sfârșit la picioarele tale


vulpea s-a furișat în oraș

aduce cu ea

mirosul de putreziciune

de animal hăituit, înghețat

mirosul de spuză de stele

de sânge curat


bătrâna cu un singur ochi

s-a trezit în sfârșit

după un somn de o mie de ani

fluturele s-a lipit de zid

așteaptă să treacă

norul pâlnie


nu ne mai poate salva decât rugăciunea

celor bolnavi

celor prigoniți

celor alungați, urgisiți

o secerătoare a intrat

în lanul de capete luminate

dinți și emoticoane

cafele și instinctul de supraviețuire

durerea si frica părți integrante ale acestui mecanism

soarele despicând spre seara

vârful copacului

soarele fără început și sfârșit


e departe căminul curat

pielea mamei mirosind a pin

sticla primului val

povara fotografiilor închise în dulap

laolaltă cu florile


în dormitor avem o ușă în tavan

pe care o deschidem când ne este prea cald

după ce ne-am sorbit din cearșaf răsuflările

privim tancurile negre negre

care înconjoară orașul

tancurile negre precum găurile negre

bizare anotimpuri


o scară de glezne duce

în fundul pământului

acolo ne întâmpină Cerber răbdător

aplauze si urale

scrâșnete și narcise sufocate pe asfalt

și moartea botezându-ne

redefinindu-ne mișcările


creierul emoțional învață prin repetiție si asociere


trandafirii se tem de începuturi

trandafirii se tem

somnifere și urină de câine

pereți grafiti sinucidere

moarte tăvălug nuclear

vom demola lagărele

vom demola iadul

atenți la mugetul cărămizilor

la smogul din cer

imagine on the people pe repete

și tag pe momentele de luciditate

trandafirii se tem de începuturi

trandafirii se tem


acum știi că

fericirea & nefericirea ta depind de câteva molecule

neurochemical

mai pui o anemonă in decor

mai bune minciunile istoriei

decât poemul aspru

luminile din port

învăluie vapoarele încărcate cu

păduri ciocănitoare viermi

cine dracu a auzit de Sylvia Plath

neurochemical

trompeta vomită

pe mai multe voci

un radio stricat

Sylvia și istoria

și păpușa mică

deșirată

schizofrenică

Anca ȘERBAN GAIU

Născută pe 14 octombrie 1975, poetă, autoarea a două volume de versuri „Octombrie cu fulgi de metal” și „JPG –uri”, Anca Șerban Gaiu publică frecvent în reviste literare, antologii. Membră a cenaclului literar Noduri și Semne din anul 1994.

Echipa
Arhiva

DIRECȚII în literatura actuală. Liviu G Stan, Ileana Marin, Mihai Ene, Doina Ruști

PRINT 33⤓ PDF
Numerele tipărite

confesiuni vizual literatură interviuri topuri debut istorii opinii

 

Din 18 iulie, revista va apărea cu numele Ficțiunea OPTm

NOUA LITERATURĂ

Gabriela Toma scrie proză stranie, urmuziană, cu un imaginar care atinge adeseori probleme filozofice. Se remarcă imediat tendința de comprimare narativă, reminiscență a exercițiului poetic îndelungat, și un anumit tip de dramatism care o aduce aproape de literatura absurdă.

Doina Ruști

 

FILMELE REVISTEI

Bookfest, 2022

Cartea săptămânii

Editura TACT, 2020

Bursa subiectelor

Ai citit un roman românesc recent? Trimite un rezumat foarte scurt pentru rubrica Despre ce?

 

Gala UNITER

 

Profesorul Georges Didi-Huberman, director de studii la École des hautes études en sciences sociales, a primit distincția Doctor Honoris Causa al Universității din București

ART, 2022

Casa de pariuri literare, 2022

Poeți la MNLR, într-o seară cu vin și cuvinte:

Ioana Miron & Răzvan Țupa. foto: Daniela Luca

Enciclopedii

LITERA, 2022

Humanitas, 2016

Copyright © fictiunea.ro