OPTm
nr.crt.

Dacă stau și mă gândesc, cred că cel mai frumos cadou de Crăciun a fost chiar Crăciunul copilăriei mele, undeva în ultimul deceniu al secolului trecut. (wow, chiar par bătrân, nu?).

Și n-a fost un singur Crăciun, toate mi se păreau la fel atunci și acum când le revăd alb-negru, ca într-o sală veche de cinema, un ritual repetat în fiecare an. Exista (și încă există, însă nu mai are același farmec) un obicei numit "colindeți", în care toți tinerii sau chiar și persoane în vârstă mergeau din casă ...

Înțeleg mai bine de ce oamenii au tendința să se refugieze în muncă. În primii ani credeam că o fac doar pentru bonusuri, măriri de salariu, o bătaie pe creștet, pardon, feedback pozitiv. Acum îmi dau seama că mulți alegeau să se transforme în roboței pentru că în adâncul sufletelor țipau după validare, iar cei ce nu recunoșteau nevoia de confirmare fugeau ca Ussain Bolt de probleme.

Mi-am ales prost momentul pentru asemenea revelații, dar cred că a fost o pură întâmplare. Doi colegi vorbeau d ...

În ultimul timp, recunosc, m-am obișnuit să scriu proză scurtă și când mă întreabă lumea, spun cu jumătate de gură că mă sperie angajamentul unui roman. Este și nu este adevărat. Mă sperie, dar mă și încântă. Mă îngrozește, dar mă și incită.

Poate că este și un defect profesional, lucrez în domeniul IT, dar îmi place să pun lucrurile în ordine înainte să mă apuc de o proză. Știu cine sunt personajele, știu ce ticuri au, le cunosc frustrările. Câteodată, când chipul lor e încă acoperit de un vă ...

Când aud vorbindu-se despre anarhie, mă gândesc automat la filmele în care nu știu ce calamitate urmează să distrugă planeta într-un interval de timp și sunt șocat la început că oamenii, în loc să-și petreacă împreună ultimele momente sau să se unească într-un scop comun, aleg să-și plătească polițe mai vechi, să jefuiască magazine de produse electronice, să ucidă, etc. Mai departe, mă duc cu gândul la seria "The Purge", vreo trei filme care au în centru ideea unei nopți pe an în care orice deli ...

Nu știu cum, întortocheate sunt gândurile noastre, dar când cineva pronunță în jurul meu cuvântul "vacanță", deja mă văd transportat pe malul mării, cu picioarele goale prin nisip, uitându-mă cu ochii mici către punctul din larg unde cerul și apa își dau mâna și devin de nedespărțit. Și imaginea mării aduce cu ea mirosul de sare și alge, lumini în noapte și tânguirile pescărușilor, o alunecare în melancolie din care mă scoate sunetul unei sirene (de vapor ☺). Nisip rece sub picioare, umbrelă, șe ...

Nu știu cum, întortocheate sunt gândurile noastre, dar când cineva pronunță în jurul meu cuvântul "vacanță", deja mă văd transportat pe malul mării, cu picioarele goale prin nisip, uitându-mă cu ochii mici către punctul din larg unde cerul și apa își dau mâna și devin de nedespărțit. Și imaginea mării aduce cu ea mirosul de sare și alge, lumini în noapte și tânguirile pescărușilor, o alunecare în melancolie din care mă scoate sunetul unei sirene (de vapor ☺). Nisip rece sub picioare, umbrelă, șe ...

Născut dintr-o femeie cu șerpi la picioare

Adesea Antonie Varitz vorbea singur. Cu voce tare. Ca acum, în una din multele încăperi spațioase ale imobilului său, imaginându-și că era ghidul unei cete de admiratori, cărora le făcea un tur al casei memoriale a reputatului chirurg Antonie Varitz, poreclit "Imperatorul".

Le prezenta o colecție:

– Bisturiul, foarfeca angulată, fierăstrăul Gigli, dalta, ciupitorul de os, dermatomul, depărtătorul Kocher, portacele.

Aruncându- ...

Allex Trușcă

Când mă gândesc la sărbatori, indiferent că vorbim despre cele de Crăciun sau de Paște, leg automat aceste evenimente de copilăria petrecută la țară, în Oltenia. Cred că cel mai așteptat moment era chiar starea de așteptare care se instala imediat ce treceau Floriile. Părinții mei erau foarte religioși în acea vreme și eram obligat să țin postul împreună cu ei, tare greu pentru un copil de vreo zece-doisprezece ani, deși nu exitau tentațiile de acum. Așa că așteptam să treac ...

Isus din întuneric este cartea confirmării lui Găvan, conferindu-i un loc important în literatura actuală. Ceea ce anunțase prin scrierile anterioare (una dintre ele deja tradusă în germană) se materializează fără cusur în Isus din întuneric, operă de maturitate, cu mesaj estetic ferm și efuziuni lirice, cu tușe realiste și cu un imaginar care pornește de la goticul german și se îndreaptă spre expresionismul revenit în modă în romanul ultimilor ani.

Doina RUȘTI

S-au oprit la un rest ...

Așa începe.

Ai un coșmar, nu-ți amintești nimic din el și e perfect normal, mulți oameni nu-și amintesc. Trec câteva zile. În loc să adoarmă, creierul devine regizor de filme horror, tu ești protagonistul, tu ești călăul, tu ești victima, tu ești vânătorul, tu ești cel care fuge.

La început, vezi totul în nuanțe sepia, cu timpul începe să devină tot mai viu. Îți spui că ești prea obosit și stresat de la muncă și îți cumperi suplimente pentru somn liniștit. În primele zile par să aibă oarece ...

Nu-mi amintesc de unde ne-a venit o asemenea idee, nici când cu exactitate, cert este că o parte din copilărie am avut un singur vis: trebuia să construim, pe celălalt mal al râului Motru, o cetate cu ziduri înalte, capabilă să adăpostească mulți oameni, și, de acolo, să asediem și să cucerim orașul Motru. Eu, pentru că eram fratele mai mare, aveam să stăpânesc tot ce vedeam cu ochii de pe scările casei, de la haldele de steril din satul vecin, până la turnurile centralei termice a orașului, iar ...

Când mă întreabă cineva, în vreun interviu sau după mai multe beri, ce părere am despre piața de carte din România, dacă se citește sau nu prea, mă abțin cu greu să nu dau un răspuns inspirat din Schroedinger și, în timp ce încerc să găsesc o replică mai echilibrată, îmi amintesc de mine, acum vreo șase ani, când, aflat pe meleagurile Olteniei, îmi imaginam cât de idilic ar fi să mă relaxez în drum spre serviciu cu o carte în mână, într-un metrou semi-pustiu, cum numai în filmele americane găseș ...

Nu știu cum sunt alți cititori, însă mie îmi place să descopăr în cărțile pe care le citesc trimiteri la obiective turistice, restaurante, cafenele, feluri de mâncare sau de băuturi. Că unul dintre rolurile literaturii este să se joace cu cuvintele și cu cele 5 simțuri, bănuiesc că toată lumea este de acord, însă, personal, percep referințele menționate anterior ca un soi de mesaje subliminale. Spre exemplu, îmi amintesc și acum acea sâmbătă de primăvară, când am făcut o pauză de la *Rătăcirile ...

M-am întrebat de multe ori dacă a fost noroc sau ghinion curat să-l întâlnesc tocmai într-o bodegă mizerabilă din gara orașului S. Nu vreau să numesc acel loc, pentru că mi-a spus că vine destul de des pe acolo atunci când are nevoie de puțină liniște și că nu-i plac oamenii superficiali și gălăgioși, a repetat-o de câteva ori în cele trei ore, sau atâtea cred că au fost, dacă mă uit pe biletul de tren, pe care încă îl păstrez.

Habar n-am de ce mi-a făcut semn să mă așez la masa lui, l-am zărit ...

Literatura fantastică românească se îndepărtează de fondul său mitologic și arhaic, ba chiar îl ia în răspăr.

Andreea APOSTU (prefața cărții)

"Sunt mulți care cad din senin pe stradă în timp ce merg prin parcuri sau așteaptă la stop. Unii intră în colaps în timp ce conduc autovehicule. Au fost cazuri de piloți de avion care au murit în timpul zborului și aeronavele s-au prăbușit. "

Bogdan RĂILEANU

"Mașina încetinește și o ia pe un drum lateral. Din când î ...

Iar s-au deschis porțile, căci 21 iunie este nu doar ziua cea mai lungă din an, ci și ziua porții spre lumea zânelor. În jurul solstițiului de vară sunt mai multe sărbători, toate legate de venirea anotimpului cald. Rusaliile pun capăt ultimelor boli ale iernii și crapă ușa, regele vegetației urcă pe tron, însoțit de alaiul dansatorilor nebuni, iar în porți apar cranii de cal, albite de ploi. Se deschid ușile, moment pe care lumea îl așteaptă purtând cununi de drăgaică (sânziană), în ziua de 2 ...

Domnul Milescu se apropie de fereastră, urmărind cu privirea porumbeii care ciuguleau grăunțe aruncate și câteva pisici care îi pândeau cu poftă. Se anunțase la buletinul meteo o zi ploioasă, dar nimic din ceea ce vedea pe geamul bucătăriei de la primul etaj nu confirma prognoza. Curaj, Fane, încă o mie și câteva zile până la pensie. Ia-uite ce zi frumosă, peste o săptămână-s Floriile…

Își șterse câteva lacrimi apărute la colțul ochiului drept, pentru că ziua aceea mai avea și altă însemnătat ...

Urmăresc OPT motive încă de la începuturile sale. Eram și încă sunt fascinat de interviurile extravagante ale misteriosului Zenob, mă întrebam cine este acest personaj ieșit din comun, cum de le știe el pe toate. Îmi plac Opiniile, Poveștile, Textele și oamenii minunați din spatele lor și pentru asta, mi-am dorit să fiu și eu o părticică din această istorie, iar cineva de sus, sau ascuns în lumea virtuală a internetului mi-a ascultat această dorință tainică: așa mi-au apărut povestirile [Cad o ...

Allex, cu doi de ll, ca să nu semene cu toți ceilalți Alecși, locatari în același imobil, siluete subțiri, de manechine, bărbați între care te-ai putea pierde fără un blazon. Tocmai de-aia, Allex are unul, brodat pe buzunarul sacoului, așa arată la prima vedere, însă după cum se vorbește prin cartier - ar putea fi o hartă. Cum nu-l cunosc prea bine, n-aș ști să spun la ce-i folosește, așa că i-am pus câteva întrebări, trimise prin poștă.

Zenob

**1. Am auzit odată că ai locui în aceași cl ...

E o plăcere să te privesc, Adeline. Sigură pe tine, fiecare gest al tău pare studiat și exersat, jucăm o partidă de șah în care tu deții controlul. Știi să asculți, pentru că ai învățat că bărbații ca mine, de vârsta tatălui tău, cu verighetă pe deget, au nevoie și de asta, nu numai de sex. Nu-i vorbă, în pat ești la fel de profesionistă ca în afara lui, e normal, pui suflet în ceea ce faci, clientul trebuie să vadă că te implici. Asta e cheia către fidelizare în orice meserie. Sunt convins că ă ...

Vrea și nu vrea să ajungă mai repede. Nu s-au schimbat prea multe de ultima dată, doar bucata de scândură pe care o mână criminală a scris "PASTRAȚI LINIȘTEA" atârnă acum într-o singură sârmă și împrăștie miros de butoi putrezit. Trece de poartă, și ea e cam scorojită, trece de clădirea mare și albă al cărei nume nu vrea să-l mai pronunțe, într-un gest de sfidare prostească și inutilă pentru nedreptatea făcută, trece și de un gard de piatră de jumătate de metru pe care în zilele de vizită toat ...