Când eram mică
Nu scriam pe linia de dictando.
Reculam, simțeam cum linia vrea să respire;
Apoi am văzut litera de-a-ntregul
O scrutam!
Era la o distanță de-un fir de păr de linia ce-i impunea sensul.
Îmi zâmbea, știa că sunt la ea.
Azi am scris brutal, ca mâine și ca ei
O străpung pe mijloc, îi iau suflul…
Firul de păr se adapă și el
Boicotează ea, dar se imolează prin două lumi acum
Sângerează albastru, rănită de stilo ...