OPTm
nr.crt.

Acapararea puterii și replicarea conștiinței umane de către Inteligența Artificială reprezintă teme predilecte ale literaturii și cinematografiei science-fiction. Romanul lui Philp K. Dick la care am făcut trimitere în titlul articolului, cu încă și mai celebra sa ecranizare – Blade Runner – e doar un exemplu care îmi vine în minte. Nu știu cum va arăta viitorul, dacă e cazul sau nu să ne imaginăm scenarii distopice ori apocaliptice, însă anumite temeri în această privință sunt justificate.

Să ...

Patrimoniu. O poveste adevărată, publicată anul trecut la Editura Polirom în traducerea excelentă a lui Bogdan-Alexandru Stănescu, ne invită în culisele relației dintre Philip Roth și tatăl său, Herman, în ultimii săi ani de viață.

Registrul confesional în care regretatul Philip Roth – pe care criticul literar Harold Bloom l-a inclus în canonul literaturii nord-americane contemporane alături de Corman McCarthy, Don DeLilo și Thomas Pynchon – a ales să-și spună povestea aduce un plus de umanit ...

Îndrăgitul personaj creat de Carlo Collodi a avut parte de numeroase ecranizări de-a lungul timpului, etalonul fiind dat de filmul animat clasic din 1940, marca Walt Disney. Anul trecut, cu atât mai mult, au apărut două adaptări ale poveștii, prima aparținând tot studiourilor Disney – din păcate, un film submediocru cu un Tom Hanks (în rolul lui Geppetto) de nerecunoscut (actorul a fost nominalizat la premiile Zmeura de Aur pentru cel mai prost rol masculin) – iar cea de-a doua beneficiind de ba ...

Fusese bazinul de apă care alimenta Parcul Romanescu pe timpul domniei lui Carol I. Construit să arate precum ruina unui castel medieval, era răspunsul României la stilul de arhitectură neo-gotic, care abia dacă își mai lăsa, discret, dâra de parfum peste Europa.

Anii aceia erau infuzați de romantism, prin urmare trebuie să înțelegem cuplurile care căutau, la adăpostul zidurilor crăpate și ale turnurilor cu creneluri, să topească într-un sărut toată însingurarea de lume. Unele cupluri mai timi ...

Există o anumită melancolie a lucidității care se așterne peste cuget pe măsură ce crești și constați că oamenilor le e din ce în ce mai greu să-și armonizeze gândurile, vorbele și faptele, în ciuda rezoluțiilor de Anul Nou și a tonelor de bune intenții. În condițiile date, mă întreb uneori dacă nu cumva e mai bine să-ți vezi liniștit de colțul tău de viață, să te retragi, cum ar veni, în dulcea voluptate a anonimatului.

Nu am folosit întâmplător această sintagmă. Când m-am întors acasă de sărb ...

​

​ Copyright: rarumorganic.com

​

"Inima, dacă ar putea gândi, s-ar opri."

​ (Fernando Pessoa – Cartea Neliniștirii)

Deși n-am pus niciodată piciorul pe pământul Portugaliei, unul dintre visurile mele cele mai arzătoare este să vizitez măcar o dată în viață această țară.

Undeva, în regiunea Trás-os-Montes din nord-estul Portugaliei, fără să aibă habar de visul meu, Maria Fernandes inspectează cu atenție și grijă plantațiile de măslini din ...

Un filosof pesimist ar deplânge starea societății contemporane, arătând cu degetul, consternat, întoarcerea pe dos a ierarhiei valorilor morale și prefacerea în cioburi a standardelor culturale. E greu să nu-i dai dreptate când vechea dilemă hamletiană a fi sau a nu fi a fost înlocuită de: care dintre foștii soți Reghecamf lovește mai bine cu pumnul?

Însă a existat dintotdeauna o forță motrice care să împingă lumea mai departe, iar din această forță motrice fac parte și scriitorii cu scrisu ...

Viii cu morții, morții cu viii. Dacă ar fi să definesc halucinantul și bulversantul roman al lui Juan Rulfo, Pedro Páramo, într-un slogan, acesta ar fi. Calde mulțumiri, pe această cale, Ilenei Scipione, excelenta traducătoare a romanului, care beneficiază, anul acesta, de o reeditare la Editura Curtea Veche în Colecția Byblos.

Povestea din Pedro Páramo debutează cu fiul personajului care dă titlul cărții, Juan Preciado. El pleacă, la insistențele mamei sale aflate pe patul de moarte, în ...

Nu întâmplător am făcut trimitere, în titlul recenziei, la celebrul thriller nouăzecist al lui David Fincher. Cele șapte virtuți deșarte despre care ne povestește Alexandru Lamba în ultimul său roman (prin predicile părintelui Ghenadie de la începutul fiecărui capitol) sunt o imagine în oglindă a celor șapte păcate capitale prezentate în filmul lui Fincher. În fond, atât criminalul în serie interpretat de Kevin Spacey, cât și antieroul din carte, Horia, acționează sub auspiciile aceluiași simb ...

Acțiune și reacțiune. Forța patimii pe care am pus-o în jocul de ruletă a declanșat o forță la fel de puternică, dar de sens opus. Contraofensiva ruletei și rezultatul ei: eșecul, ratarea, ruina. Acțiune și reacțiune. 

Ziua de aprilie era senină și liniștită. De undeva de sus, în stânga băncii pe care stăteam, razele soarelui se cerneau printre petalele magnoliilor proaspăt înflorite. Era bine că adia și vântul, fiindcă parfumul florilor împrăștia astfel mirosul trupului meu. Nu apucasem să mă ...

Iubirea mișcă Soarele și celelalte stele, scria Dante Alighieri în urmă cu vreo șapte secole. În același timp, dragostea mișcă plăcile tectonice ale sufletului. Când, unde și în ce fel se produce acest cutremur emoțional, nimeni nu poate ști cu exactitate. Nu cred că există om pe pământ să nu-și fi pus măcar o dată în viață această întrebare, de la Sfântul Pavel până la Bebe sexologul.

Iată-ne în anul de grație 2022, când o pleiadă de scriitori români contemporani, bărbați și femei din genera ...

Frumusețea este cel mai subtil viciu.

Subtil, fiindcă nu realizăm că între noi și frumusețe se creează o relație de dependență. Avem nevoie de frumusețe pentru ca viețile noastre să capete sens, să nu fie doar o înșiruire de fapte și întâmplări fără noimă. Și viciu, întrucât în dependența noastră de frumusețe, dorim s-o consumăm în doze cât mai mari, în orice formă de cunoaștere empirică am experimenta-o; fie că vorbim de trupul gol al unei femei sau al unui bărbat, de o compoziție muzicală, de ...

Era în jur de ora 22 când intră pe ușa apartamentului. Tocmai când Marcel se ridică din fotoliu, ca să vină în întâmpinarea fiului, din televizor se auziră strigăte și urale. Dinamo dăduse gol. Se bătea cu nu știu ce echipă ca să evite retrogradarea, puțin îl interesa pe Gabriel de asta. Altceva era important. În momentul golului, Marcel nu tresări, nu schiță absolut nimic.

Dacă nu se poate bucura de golul echipei lui favorite, înseamnă că situația pierderii lui Lucky îl apasă îngrozitor de tar ...

Romanul Ultima vară în oraș, scris de Gianfranco Calligarich, a avut un destin atipic. Publicat prima oară în 1973, s-a bucurat de un succes răsunător, primul tiraj epuizându-se rapid. Apoi, vreme de ani buni, cartea s-a scufundat în obscuritate, abia mai putând fi găsită pe la tarabe și prin anticariate. Câteva reeditări târzii, cele mai recente aparținând Editurii Bompiani din Italia și Editurii Polirom din România, au salvat, din fericire, Ultima vară în oraș de la uitare.

Cel mai la în ...

"Cărăm cu noi greutatea a ceea ce cred ceilalți că suntem. Ceilalți au avut acces la o parte din noi și și-au tras concluziile. De multe ori, ceilalți nu ne lasă să ne schimbăm pentru că nu sunt dispuși să schimbe felul în care ne văd, dacă ar face-o ar însemna să se schimbe ei înșiși. Biografiile sunt depozite pentru convingerile pe care le-au avut ceilalți despre noi. Imperfecțiunea acestei metode e evidentă."

Este cunoscut faptul că ne definim identitatea în raport cu ceilalți. Iar pentru Jo ...

În duminica aceea obișnuită de primăvară, nimic nu te-ar fi pregătit sufletește pentru ultimele clipe de agonie ale domnului Toma. Nici crizele pacienților care refuzau să își ia tratamentul, nici razele soarelui care se străduiau fără succes să spele coridoarele dezolante ale Spitalului Socola. Nici măcar Sfânta Liturghie ținută în biserica din curtea spitalului, întreruptă brusc de vestea nefastă:

– Repede, părinte, domnul Toma e pe moarte!, zise Luminița, medicul psihiatru, cu fața asudată ...