Revistă print și online
Nu știu dacă vi s-a întâmplat și dumneavoastră, dar de când cu pandemia asta, și cu orele pe care le petrec în fiecare zi în fața calculatorului, mă cam supără ochii. Dacă până acum țineam cu mândrie ochelarii în toc, de câteva luni am început să cred în utilitatea lor, iar când mi-a venit rândul să fac următorul top, am ales ușor: scriitori ce poartă ochelarii cu stil. Să ne documentăm deci, zic!
Istoria oferă multe date. De exemplu, încă din Antichitate, Cicero constată cât de greu îi citesc unii sclavi textele din cauza privirii lor încețoșate, iar Nero obișnuiește să urmărescă luptele de gladiatori printr-o piatră verde sperând că aceasta îl va face să vadă clar din nou. Prima menționare a unor lentile șlefuite însă, care ar putea să-i ajute pe cei cu vederea slabă, aparține astronomului arab Ibn al-Heitam. Acesta vorbește în Cartea opticii (tradusă în latină de abia în 1240), despre acest vis al său și undeva în secolul al treisprezecelea, călugării italieni confecționează, după indicațiile sale, o lentilă semicirculară care, pusă deasupra literelor, le mărește. Adevărații ochelari sunt creați însă pentru prima dată în insula Murano din nordul Veneției, în secolul XIII. Astăzi, ei sunt folosiți de către milioane de oameni, pentru a-și îmbunătăți privirea, dar și cu scop estetic.
Vă propun în cele ce urmează, câțiva ochelari aleși de marile personalități ale lumii literare. Criteriul după care i-am ales, așa... ca să nu se supere nimeni... este cât se poate de obiectiv: culoarea ramelor și grosimea lor. Am început, după cum se poate vedea de la cei mai deschiși la culoare.
Ochelarii cu rame subțiri, aproape inexistente sunt opțiunea lui Kazuo Ishiguro. Scriitor recunoscut la nivel mondial, cu un stil aparte, marcat de ideea izolării și a singurătății, discret ca propriii ochelari, dar deosebit de valoros, acesta e clasat de ziarul The Times pe locul 32 în lista "celor mai mari 50 de scriitori britanici din 1945 încoace". Pentru Rămășițele zilei, romanul său din 1989, a obținut Booker Prize, iar în 2017 îi este decernat Premiul Nobel pentru Literatură.
Louise Glück poartă ochelari clasici, feminini după cum se poate observa, cu rame argintii, aparent triunghiulare, cumva cochete și "profesorale". De altfel, cunoscuta poetă contemporană predă la una din cele mai cunoscute universități din lume. E laureata Premiului Nobel pentru literatură din acest an, având, după spusele academiei suedeze: "o voce poetică de neconfundat, care cu frumusețe austeră transformă existența individuală într-una universală".
Purtând, de obicei, letile de formă ovală, Mario Vargas Llosa este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori sud-americani contemporani. În 2010 a câștigat Premiul Nobel. Dintre romanele sale am citit unul inegalabil: Conversația la Catedrala.
Orhan Pamuk alege, după cum se poate vedea în poza de mai sus, rame închise la culoare, dar subțiri, ce-i subliniază trăsăturile. În ceea ce privește stilul său de a scrie, este laureat și el al Premiului Nobel pentru Literatură/2006 pentru "descrierea sufletului melancolic al orașului lui natal și a simbolurilor de contrast și sinteză culturală pe care acest oraș le înmănunchează".
Bernardine Evaristo, scriitoarea cu privire misterioasă din spatele ochelarilor cu rame drepte, de mai sus, reușește să ajungă, prin textele sale, în vârful literaturii britanice contemporane. Câștigătoare a Booker Prize în 2019, alături de Margaret Atwood, a British Book Awards, a Indie Book Award for Fiction și a multor altor premii, aceasta a obținut chiar admirația președintelui Obama pentru cel de-al optulea său roman: Girl, Woman, Other (2019).
Purtând ochelari clasici, fără să atragă prea mult atenția asupra lor, și Patrik Modiano e laureat al Academiei Franceze și al premiului Prix Goncourt, dar și al Premiul Nobel pentru Literatură/ 2014. Discret, cochet, cu lentile transparente. Ca și proza lui.
Scriitoare de origine poloneză, cu ochelari rotunzi, de hipster, Olga Tokarczuk a luat prin surprindere spațiul european când, în 2019, i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură. Viziunea originală asupra vieții din romanele sale, puternica influență psihologică și mitologică pe care o propune, atemporalitatea personajelor trezesc de fiecare dată interesul cititorilor.
Cu ochelarii săi fumurii, enigmatici precum marile evenimente istorice, Naghib Mahfuz (Naguib Mahfouz) este romancier egiptean, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1988, preocupat în scrierile sale de refacerea memoriei, dar și de subiecte contemporane pe care le prezintă în manieră realistă. Este cunoscut mai ales datorită romanului Paradisul Copiilor (1959), un tablou-parabolă a istoriei universale, avându-i în centru pe Adam, Moise, Iisus și Muhammad. Este un precursor al lui Rushdie, dacă ne amintim de povestea cu Versetele sale satanice.
Mi-a atras atenția, deoarece pentru el ochelarii chiar par foarte importanți: mereu groși, fumurii sau chiar negri, sunt un fel de paravan.
Deși există o mulțime de personalități care evită să poarte ochelari, se pare că aceștia reprezintă în cele din urmă o necesitate, o modalitate de a ne proteja ochii. De asemenea, pot fi o piesă de rezistență în crearea unui stil unic, ușor de recunoscut și, dacă sunt aleși în acord cu firea scriitorului, pot conține indicii subtile ale felului său de a scrie. Când ne așezăm, deci, în fiecare zi în fața calculatorului, să nu uităm perechea noastră de ochelari. Spor la scris să aveți!
Doctor în științe filologice (Universitatea de Vest din Timișoara), Anca este preocupată de literatura fantastică, printre studiile sale numărându-se Antipa și oglinda, Creaturi fantastice în operele lui Vasile Voiculescu s.a. În aceeași linie se înscrie și recenta sa teză de doctorat Hibridizări ale fantasticului. Mircea Eliade și Doina Ruști (2023)