Revistă print și online
pasăre de micene
sunt pasăre născută din pietrele înnegrite
de cenușa micenei
mă ridic
aerul zboară sub mine
niciodată n-am știut de ce nimicul incolor
mă poartă pe brațe atât de sus
niciodată n-am înțeles de ce-aș putea
atinge cu creștetul stelele
îmi infig aripa în aer și cobor iute de tot
uit de trup
sunt mai ușoară decât cuvintele
sunt aer curbat de culoare
sunt
niciodată șuieratul vântului nu m-a amețit
atât de tare
penele mele taie spațiul
din mișcare nu mai rămâne nimic
trupul meu este suspendat
într-o privire
întotdeauna mi-am dorit să fiu cer
întotdeauna mi-am dorit să sorb aerul întins
peste pământul umed
și să-i beau ființa
privirea mea albastră o să iubească stelele
până la sfârșitul culorii
sunt elada
sunt aerul pornit de vânt să-mpingă corăbiile
spre depărtări
sunt pasărea care taie, fără să știe, albastrul din cer
până rămâne suspendat pe aer
numai zborul
sunt cântecul care naște pe buzele omului
armonia
sunt suferința care ucide sufletul până
la sânge
sunt iubirea împietrită pe
chipurile zeilor
sunt piatră și pământ
sunt om și apă
sunt timp și spațiu
sunt desăvârșirea
gândul meu ar putea naște lumea
șade bătrâna cerșetoare
pe caldarâm
și vorbește cu
blocurile
o fereastră îi lucește în ochi
și bătrâna cerșetoare
începe să râdă a
lumină
cu un râs pe care nu-l vede
decât ea
orașul s-a topit în vorbele ei
dacă m-aș așeza pe caldarâm
în fața bătrânei cerșetoare
cu chipul întors spre iarbă
ar crede că vreau să-i
iau locul
s-ar pune oare să mă-njure
că-i fur pâinea de la gură
sau ne-am pune pe vorbă
aș încerca atunci
să simt odată cu ea
cât de greu e să întinzi
mâna
și să primești întotdeauna
doar milă
am vedea oamenii fugind pe
lângă noi
după dorințele lor
aflate mereu cu un pas înainte
am vedea teama lor să nu piardă
timp
când noi avem atâta timp
și suntem lipsiți de teamă
am vedea atâtea lucruri
împreună
că nici n-am ști cine câți
bani
a adunat la sfârșitul zilei
mă așez în fața cerșetoarei bătrâne
cu părul alb
lung
întins pe aer
și nu scot nici un cuvânt
cerșetoarea bătrână
ține cu mâinile de
părul ei
ca și cum ar ține de viață
ca și cum ar toarce
spațiul
dar ea
ea n-o să mă pizmuiască
niciodată
pentru că-i oarbă
și n-a văzut fereastra lucindu-i în ochi
nici trecătorii prea grăbiți
a văzut doar timpul
curgând printre noi
și m-a văzut pe mine
care-i țin sufletul
în mâini
olarul
ia lutul în
palme
și-l cântărește cu
un zâmbet
și-l frământă
pe roată
acum este un guler
vălurit
de vază
care bate în vânt
se-nvârte lutul
iute
în mâinile strălucitoare
ale olarului
și nu se mai oprește
nici când trece dincolo
de pământ
nu sunt oare mâinile
lui
cele care au despărțit
ziua de noapte
și au făcut trup
și au făcut suflet
fuge iute pământu-n
mâinile olarului
l-ar înghiți liniile și
cercurile
patratul și
sfera
ca și cum pământul
și-ar căuta iarăși
viață
dar nu
nu mai este ca
la începuturi
acum lutul primește doar
culori
și lumină
cade sudoarea
olarului
obosită
odată cu seara
până în barba lui
albă
cade
și pare să nu se
mai oprească
nu este oare barba
lui
aceea din care s-a desprins
odinioară
un fir ce-a despicat
apele mării roșii în
două
fug iute gândurile
olarului
se ceartă cu barba
se ceartă cu mâinile
și mereu prefac pământ
în formă
apa din lut prinde
gust
și deodata miroase a
primăvară
înainte să se topească-n
mișcare
roata olarului
mustind a lut umed
se-nvârte acum
fără ca mâinile sale
s-o mai atingă
nu sunt nimic
nu sunt nimic
o cerule
când o să ajung
la tine
ca să mă înec
în albastru
ca-n trupul meu
ușor
când o să-ți
sărut fruntea
nesfârșită
și-o să mă fac de tot
stea
o cerule
mă arde chipul
tău
până la sfârșitul
culorii
nu sunt nimic
dar mi-e dor
de tine
peter sragher
în 1960 la bucurești. germanist, poet, traducător, fotograf. căsătorit cu cristina cu care are un fiu, david-thomas. președinte al filialei bucurești – traduceri literare al uniunii scriitorilor din românia și al grazer autorinnen- und autorenversammlung – austria. poezie. volume publicate în țară și străinătate, dintre care ultimele sunt: you are the dragon – ediție bilingvă chineză-română, china renmin university press, beijing, 2019; acropolis urcarea, ediție bilingvă română-greacă, vaxkikon publishing house, atena, 2019; peter sragher / claus ankersen, in defence of the cherries / în apărarea cireșelor, ediție bilingvă, engleză-română, editura brumar, timișoara, 2019. proză. cartea lui david, cu acuarele de david-thomas sragher, editura brumar, timișoara,
traduceri din poezia contemporană austriacă: bernhard widder, ernst david, gerhard kofler, bruno weinhals și christian loidl. festivaluri. de poezie în străinătate și în țară. expoziție foto. 2007 – fotografie alb-negru lemn viu, lemn rupt, lemn mort în prater și lobau – austria. coordonator – "revista de traduceri literară" lunară, online (vezi: www.fitralit.ro/revista ), "colocviile de traduceri literare", co-organizator al festivalului international de poezie porțile dunării, galați (din 2017) și zilei mondiale a poeziei, festival international de poezie, galați (din 2017).
în 2019, an nebun, i-au apărut trei cărți, una în china, alta în grecia și una în românia, iar în 2021 i-a apărut la editura brumar volumul bilingv poemele dunării / danube poems.
Poet, filmolog și traducător, autor de expresie cehă. A publicat trei volume de poezie (două la Praga și unul la București), volume și articole de specialitate (teoria și istoria filmului, analiză literară), numeroase traduceri, cu focus pe poezia și teatrul contemporan din Cehia, Slovacia, Polonia și Bulgaria. Creația sa este tradusă și publicată în peste 15 țări, fiind prezentă în prestigioase reviste și antologii internaționale. Membru al PEN Club-urilor Cehia și România. Produce și moderează evenimente culturale în Cehia, Slovacia și România, colaborează cu mai multe reviste de cultură și festivaluri din Europa, America și Asia.