Aida are capacitatea rară de a intra în paginile de carte. O lași, bine-merçi, lângă un raft, și dispare, cum mi s-a întâmplat mie odată, la Biblioteca Națională: am întors capul, iar Aida era deja o lumină care se prelingea pe muchia unei cărți. M-am uitat de-aproape ca să citesc titlul: Il libro delle case de Andrea Bajani, în original. A petrecut ceva timp pe-acolo, iar când a ieșit, mi-a spus conspirativ: Ascultă, Zenob, nu cumva știi vreo casă de vânzare prin Cotroceni? Lasă, s-a răzgândit ea, și dintr-un salt era pe alt raft. Atunci am văzut că are și aripi. Pe la filmări plutește între platouri, iar după acea, când te uiți la filmele ei, ai impresia că sunt efecte cinematografice, când de fapt sunt pe bune. Diminețile se plimbă prin Grădina Botanică, însoțită de un câine, pe nume Ilie, care e și el cititor. Zilele trecute stăteau pe-o bancă - ea, răsfoind plictisită un număr din Forbes, iar Ilie cufundat într-un volum de Balzac.

1. Cu ce personaj de ficțiune te-ai duce să-ți cumperi haine și de unde?

Aș merge cu Doamna T. în Umbria. Știi unde e asta, Zenob? Precis nu știi! E în centrul Italiei, între Florența și Roma. M-aș duce cu ea să ne cumpărăm amândouă pulovere și cardigane din cașmir, cașmir Carriagi vopsit cu plante de artizani. În ceea ce mă privește, aș căuta un pulover culoarea untului, și un cardigan albastru, vopsit cu drobușor.

Cu siguranță, Doamna T. ar merge pe roșu și albastru și le-ar purta cu fuste conice din stofă sau mătase; cardiganul l-ar ține pe umeri întotdeauna. Apoi ne-am mai învârti pe ici pe colo, am da peste cap câte un espresso, într-un băruleț de cartier, și ne-m abține de la prăjituri. La cină am vorbi despre iubire și despre mâncare. Știind că a doua zi urmează să plec la Berlin, Doamna T. mi-ar da câteva adrese ale unor magazine de mobilă și m-ar sfătui să-mi cumpăr un scaun Pretzel pentru birou. Și i-aș urma sfatul, desigur!

2. Ce obiect magic ai?

Port după mine, la spectacole, la audiții, la filmări, cartea Clipe de viață, cu și despre Gina Patrichi. Ai citit-o, Zenob? E o carte norocoasă, cel puțin pentru mine. Înainte de orice eveniment important, o deschid la întâmplare și citesc pasajul pe care îmi pică ochii. Întodeauna e ceva oracular, îmi dă cheia, îmi indică drumul pe care s-o iau.

3. Am auzit că la niște filmări ai chemat și poliția…

S-a întâmplat serialul Profu’. Te-ai uitat? La sezonul al doilea, cred. Aveam o secvență de noapte, exterior, în care eu trebuia să sun la poliție. S-a filmat un cadrul larg - formam 3 cifre aiurea, la-ntâmplare. Dar la cadrul strâns, am simțit ca una dintre camere vede ecranul telefonului și am format 112. Am apăsat să sun și am și închis instant. Telefonul era unul de cadru, nu foare bun și din cauza frigului s-a închis. Așa că l-am predat departamentului Props, unde a fost pus la încărcat. Jumătate de ora mai târziu vine cineva de la Producție să mă întrebe dacă am sunat la poliție, căci pe telefon apar 21 de apeluri nepreluate de la 112. Evident, un mic fir de vinovăție mi s-a instalat pe șira spinării. Ce era de făcut? Până la urmă, au sunat înapoi să le explice că e o filmare și că ne cerem scuze etc. Mi se pare c-am scăpat fără amendă, dar asta e secundar. Ce e și mai frumos, este că exista în scenariu și o secvență în care venea poliția în urma telefonului meu. Prin urmare, o mașină de poliție se afla la cadru. Unul dintre băieții de craft, trimis să lase niște baxuri de apă în mașină, să le avem mai la-ndemână, s-a chinuit vreo două minute să deschidă portiera a ceea ce credea că este mașina de poliție de la filmare, dar a fost "încolțit" de doi polițiști veritabili. Era chiar mașina de poliție adevărată… Întotdeauna realitatea e mai tare ca filmul.