În ceea ce privește volumele de proză apărute anul acesta în România, poate că cea mai mare reușită a pieței de carte românească este colecția Biblioteca de proză contemporană, de la editura Litera. Din această serie, începută cu reeditarea romanului Doinei Ruști, Omulețul roșu, trebuie obligatoriu menționate și alte două volume, ambele aparținându-i scriitorului Radu Aldulescu. Primul la care ne referim este și el o reeditare, Sonata pentru acordeon, volum care marchează începutul unui nou tip de scriitură în literatura română, proza postdecembristă, a tranziției. Apoi, este vorba despre o apariție editorială proaspătă, romanul Drumu-i lung, căldura mare. Bogdan Răileanu vine cu un nou roman (menținându-se, astfel, pe podiumul literar – și pentru că prozele sale nu deviază de la calitate), Să nu lași moartea să te găsească (Polirom), un roman scurt, care redeschide, ca pretext diegetic, un mit fondator al culturii române, mitul Mioriței. Pe lista recomandărilor revistei se află și romanul lui William S. Burroughs, Queer (editura Trei), cu miză politică, cu povești ale unor figuri marginale, dar și cu o istorie proprie a însuși textului (este publicat la câteva decenii de la scrierea sa, în 1985). Apoi, Ghetoul interior, de Santiago H. Amigorena, apărut la editura Litera, este un roman care revine la o tematică greu de metabolizat până în prezent, fiind vorba despre tragedia secolului XX, Holocaustul. Multe scrieri ale anului 2021 au avut acest punct comun, pe aceeași linie înscriindu-se și Scrisoarea pierdută de la Auschwitz, de Anna Ellory (editura Corint). Din seria romanelor cu acțiunea plasată în timpul sau după cel de-al Doilea Război Mondial face parte și Casa Olandeză, de Ann Patchett, volum finalist al Pulitzer Prize, în 2020 (la editura Humanitas).

În categoria recomandărilor de romane bestseller, două serii de autor merită a fi menționate. În primul rând, la Litera, s-au editat câteva dintre romanele lui Javier Marias, Romanul Oxfordului, Bărbatul sentimental sau Așa începe răul ori Berta Isla. În al doilea rând, Fredrik Backman, scriitor suedez, a crescut în popularitate, iar cărțile sale au fost traduse rapid de către editura Art (aici, merită să fie listate romane ca Noi contra Voastră, Oameni anxioși sau Un bărbat pe nume Ove). De altfel, literatura spațiului scandinav e foarte prizată și anul acesta, (și) în România, unde apare un autor ca Niviaq Korneliussen, cu Homo sapienne, în traducerea deja cunoscutei traducătoare de literatură scandinavă Simina Răchițeanu (la editura Paralela 45), un roman puternic, cu încărcătură din zona realismului sexual. Literatura scandinavă continuă să fie citită și în ariile ei noir sau polițiste, romanul Regatul, de Jo Nesbø (apărut la editura Trei) fiind un exemplu concludent. Fenomenul literaturii norvegiene, Knausgård, este prezent cu seria Anotimpuri, tot la editura Litera, cu traduceri din engleză. Poate că în acest ultim caz ar fi utilă o reeditare ulterioară, cu o traducere direct din limba norvegiană. Pentru a încheia trimiterile la literatura Nordului european, este de menționat și că un "clasic" al literaturii norvegiene, Knut Hamsum, se află printre recomandările colaboratorilor Opt Motive (Foamea, ediția apărută la Univers, este o referință ce rezistă timpului).

Apoi, recomandările Opt motive s-au întors, nu de puține ori, la marea literatură clasică, la texte sau la autori canonici și hipercanonici din literatura română sau din literatura universală. Vom remarca aici câteva titluri: Oameni sărmani de F. M. Dostoievski (editura Litera), Asasinarea lui Roger Ackroyd de Agatha Christie (editura Litera), Castelul de Franz Kafka (editura Litera), Anna Karenina, de Lev Tolstoi (editura Litera) sau Orașul cu salcâmi de Mihail Sebastian (tot la editura Litera). De altfel, Litera este deja recunoscută după edițiile sale de "buzunar" din literatura clasică, un format la îndemâna cititorilor. Iar editura Nemira îl menține pe Stephen King pe piața de carte, cu un roman ca Anotimpuri diferite.

În ceea ce privește literatura română contemporană, editura Polirom îl propune pe Cristian Teodorescu, cu Tatăl meu la izolare, un volum care redeschide panta justițiară a memoriei trecutului nostru recent (izolarea produsă de pandemie este motorul pentru ca naratorul să se întoarcă la absurdul existenței sub comunism). Apoi, Exodul mieilor de Irina Georgescu Groza (editura Nemira) este printre cele mai actuale recomandări. Cu Irina Georgescu Groza, cititorul se va găsi din nou "aruncat" în ițele istoriei, de data aceasta în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, macronarațiunea intersectându-se cu micronarațiunea, cu relatarea intimă. O lectură de sfârșit de vară ne-a fost propusă anul acesta de către editura Nemira, cu Augustul Elenei Vlădăreanu, debutul autoarei în proză. August e, totuși, puternic marcat de suflul poetic al scriitoarei, fapt ce însă nu reduce din calitatea situațiilor narative care revin la problematica identitară și la angoasa nevoii de ieșire din spațiu. Radu Paraschivescu este nelipsit și anul acesta, cu Acul de aur și ochii Glorianei, carte apărută la editura care l-a consacrat, Humanitas. Tot despre editura Humanitas și tot despre autori consacrați editurii vorbim și în cazul reeditării volumului lui Mircea Cărtărescu, Nostalgia. Importantă este și încercarea de biografie romanțată dedicată Hortensiei Papadat-Bengescu, realizată de către Ana Maria Sandu (este, de altfel, o întreagă serie a biografiilor romanțate, deschisă la editura Polirom). Literatura pentru copii nu este nici ea neglijată, căci la editura Arthur apare volumul lui Florin Bican, Cartea albă cu Apolodor sau Apolododecameronul ori, foarte recent, Hai pe Lună împreună (aceeași editură).