Claudia NIȚU - Debut - nr. 101 / 31 ianuarie, 2022
***
visez că reiau liceul,
scriu pe pereți că la vârsta de 27 de ani
m-am ratat.
la trezire
se descompun ultimele
amintiri cu mine trăind,
mi-am anulat șansa la suflet,
femei tinere care mor cu speranța neterminată,
în locul lor puteam fi eu,
nu am nimic pentru care să mă salvez,
vorbesc despre
dumnezeul conservat în
amintirile mele putrede.
în fața mea două uși: o lume abstractă și moarte.
aleg moartea.
pe moarte te poți întotdeauna baza,
de moarte poți fi întotdeauna sigur.
există o gaură în fruntea tuturor
prin care ajungi în universul
generației în blugi,
dacă nu o vezi, nu ești de-aici.
cei care o văd, să aștepte apocalipsa/
cei care nu o văd, până la marea salvare, strâng pumnii
și simt teama de-a trăi sub inutilitatea
unor răsărituri întotdeauna absurde,
în lumea ciclopilor orbi.
prin țeasta mea mai trec gloanțe, cu
claritatea amintirii unor versuri din Poe:
never more.
în clar-obscur, gaura din fruntea mea
devine vendetă.
doar noaptea mamele spală lespezile
cetății în care
copiii
râd,
halucinează
și se sinucid.
Blogăriță, pasionată de lectură și poetă.
Dialogurile FICȚIUNEA
Cărțile anului 2021
Retrospectiva anului
2021, anul scindărilor sociale, dar și anul împlinirilor prin lucrurile simple
Strange Beings
Anul 2021, pentru mine
Retrospectivă Opt motive
Marin Constantin
Anul 2021
Retrospectivă 2021
Un fel de bilanț
Despre ce scriu prozatorii români?
Copyright © fictiunea.ro