OPTm
nr.crt.

Booknet: booktube, bookstagram, booktok. Partea I.

Unele dintre cele mai actuale cercetări în domeniul studiilor culturale & literare pornesc de la premisa: literatura pe internet. Sigur, o epistemă care devine din în ce în mai vizibilă, mai discutată, mai dezbătută etc., întrucât apariția unei cărți a favorizat mereu în spațiul public reacții dintre cele mai diverse – de la acceptare la respingere, de la discreditări la promovări aberante etc. –  cu atât mai mult în era digitalului, când rețelele sociale, după cum bine știm, oferă posibilitatea de a-ți expune i-mediat ideile, convingerile, părerile etc. Devine imperios să urmărim îndeaproape modul în care limbajul literar s-a transformat (deci, adaptat) în raport cu noile media. Printre conceptele-rețele la ordinul zilei (sau la ordinul Internetului) ar fi următoarele: booknet, booktube, bookstagram, booktok... și lista poate fi completată în funcție de experiența literar-netului. 

Revista Ficțiunea OPTm își propune să demareze o anchetă, pornind de la conceptele adineauri menționate, adresată, în special celor implicați direct & activ în fenomenul actual. Principalele direcții ale discuției vor gravita în sfera... book-ului: net, tube, tok etc., pornind de la o serie de întrebări generale: ce citim?, cum găsim cărțile pe internet?, cine sunt cei care recomandă cărțile online?, când ai citit ultima oară o revistă literară pe hârtie?, ce părere ai despre literatura de pe net? (e de calitate? sau nu?), dar și de la o serie de cuvinte-cheie, aplicat-științifice: spiritul critic pe rețelele sociale; limbaj diletant și/sau limbaj academic; istoria literaturii române în online (?); relația cititor – scriitor în mediul virtual etc. Dorim, deci, o panoramă generală asupra fenomenului literaturii pe internet, având în vedere principalele motoare de promovare a acesteia – Instagram, YouTube, TikTok, Facebook etc. 

Câteva considerații minime. Literatura pe internet reprezintă unul dintre cele mai generoase obiecte de cercetare ale studiilor literare actuale, sub multiple aspecte. Înainte de toate, se relevă caracterul trans și inter (cultural, național, literar etc.) al literaturii pe internet, precum și caracterul ei hibrid, fluid – ceea ce o va face greu de clasificat... Totuși, prin plasarea la "frontiera literaturii", se va observa un joc (sic!) continuu al instanțelor inter-narative, determinând niște funcții și raporturi (și mai) greu de urmărit: ficțional – non-ficțional, realitate – virtual etc. Cu siguranță, literatura pe internet va deveni o epistemă de sine stătătoare, care își va selecta publicul odată cu trecerea timpului, găsindu-și, deci, un loc relevant în istoria literaturii românești, dacă nu a și făcut-o deja... 

Pornind de la aceste câteva observații,  am inițiat o anchetă în trei părți. Participanții sunt scriitori tineri, literați, cititori pasionați.

 Primele trei întrebări sunt următoarele:I

  1. Ce (mai) citim în prezent?;

  2. Cum și unde găsim cărțile pe internet?; 

  3. Cine sunt cei care recomandă cărțile online?; prin ce mijloace o fac?; care sunt cele mai utilizate platforme sociale pentru promovarea literaturii?; oferă câteva exemple de pagini relevante & inspiraționale de booktube, de booktok, de bookstagram etc. 

Alexandra Olteanu

  1. În prezent, citim orice ni se pare atrăgător, orice ni se pare interesant sau care cadrează cu preocupările, așteptările și preferințele noastre. Citim, de asemenea, ce ni se recomandă sau ce "trebuie". Orice categorie de literatură are publicul său și fiecare sector așa-zis marginal al literaturii pretinde că formează o nișă și că se adresează unui grup particular de cititori. Chestiunea problematică și de-a dreptul alunecoasă a democrației gustului corespunde tendinței de a anihila imboldurile elitiste de structurare și ierarhizare a diverselor forme de literatură. Oamenii citesc din numeroase motive și lecturile lor au tot atâtea finalități, însă vârsta de aur a conținutului online nu face decât să actualizeze și să pună în lumină diferite obiceiuri și practici de lectură personale.

A împărtăși pasiunea pentru cărți cu un grup relativ mare de oameni necunoscuți, a transmite un set de mesaje fără a ști la cine vor ajunge, iată contextul utopic al democratizării depline a gustului literar! Fie că vorbim despre poezie, roman, proză scurtă sau eseu, vocile care le recomandă sunt la un click sau tap distanță. Cert este că literatura nu s-a bucurat niciodată de o asemenea vizibilitate și de atâtea mijloace de popularizare ca în prezent.

  1. Cărțile au acaparat întregul mediu online, așa că este firesc să le găsim recomandate pe facebook și instagram, prezentate pe youtube sau tiktok și discutate în paginile online are revistelor culturale. Cel mai eficient aflăm despre o reeditare, o traducere sau despre o nouă apariție de pe internet, de pe paginile editurilor sau ale scriitorilor. Cronicile literare din revistele culturale se succed, de regulă, apariției cărților, iar ecourile unei recenzii sunt mai greu de cuantificat decât cele ale unei postări pe una dintre rețelele de socializare. Popularitatea unui scriitor poate fi și ea influențată de prezența și imaginea construită în "spațiul" virtual, deschis, care garantează contactul cu comunitatea de cititori.

  2. Cei care recomandă cărțile online sunt oamenii pasioați de literatură. Fie că sunt cititori specializați sau nu, indiferent de vârstă și pregătire, ei reușesc să transmită un entuziasm ingenuu în legătură cu literatura pe care o recomandă. Cei mai mulți sunt tineri, elevi, studenți sau absolvenți, care folosesc toate platformele în paralel pentru a promova cărțile care îi pasionează. Facebook, Instagram, Youtube și Tiktok alcătuiesc terenul pe care se negociază popularitatea unei cărți. Cred că acestei modalități de promovare se datorează integrării componentei emoționale și a candorii cu care descriu experiența personală a lecturii, efecte care atrag solidarizarea publicului urmăritor. Până la urmă, e o formă de entertaining care informează într-un mod informal, catchy, iar eu urmăresc acest tip de conținut tocmai ca divertisment. Desigur, am ajuns să umăresc conținutul de pe booktub și booktok și într-un scop oarecum didactic: văd ce este popular în România, ce rămâne după lectură, ascult ce îi entuziasmează pe booktuberii străini, mă gândesc la ce s-ar putea traduce, anticipez cum ar fi primite acele cărți în spațiul românesc, care sunt "rețetele" care girează succesul la public și caut să înțeleg diferitele raportări ale oamenilor la toate categoriile de literatură. Voi oferi două exemple relevante de booktuberi, unul din România și celălalt din Marea Britanie: Ruxandra Gîdei (4fără15) și Jack Edwards (Jack Edwards, Jack in the books). Ambii au studiat literatura, sunt pasionați de ficțiune și discută despre cărți cu o profunzime pe care un diletant nu ar putea-o face. Nu se rezumă la a relata conținutul cărții, ci emit opinii, judecăți de valoare, compară, totul cu spirit critic.

Emilia Toma

  1. Fiecare citește în funcție de reperele pe care le are. Da, înțeleg că apariția book- platformelor de socializare înlesnește cumva accesul publicului la anumite titluri și are puterea să modifice procentele de vânzări în funcție de hype-ul care se face în jurul câte vreunei cărți, însă dacă ar fi să răspund strict la întrebarea ce citim, atât e de spus: depinde de repere. Cărți bune există și au existat mereu, la fel cum maculatură există și a existat mereu, ce se întâmplă diferit în prezent este că în anumite cercuri de book- ceva o categorie sau alta este și foarte promovată. Reperele alea de care vorbeam vor fi suficiente și în decizia alegerii oamenilor-referință, "conturilor" de carte, influențatorilor în ale lecturii. Important e să alegem ce citim cu mintea noastră, nu doar raportându-ne la numărul de "conturi" pe care vedem un titlu anume.  

  2. Pe Google 😊 Eu sunt mai old school și Google rămâne încă locul principal pe care fac documentarea de scurtătură. Bine, că îmi place și Good Reads de la o vreme, dar ignor întotdeauna ratingurile, pentru că n-au nicio legătură cu realitatea mea. E imposibil să fie așa, mi se pare o blasfemie să te uiți la o medie a ratingurilor date de 100 de oameni atât de diferiți din atât de multe puncte de vedere. Apoi sunt conturile de care spuneam mai devreme, de Facebook, Instagram și altele pe care, dacă le urmărești, e imposibil să nu vezi câte o noutate de care cine știe când ai fi aflat în lipsa internetului.

  3. În bula mea văd că cei care recomandă cărți online sunt oameni normali. De la elevi, studenți, mămici, psihologi, profesori... Asta este ce am văzut de când am și eu mania asta de a consemna în online despre ce citesc. Mai rar, dar necesar să existe printre ceilalți, sunt oameni care au o cultură/formare în literatură. Sunt și ei pe-acolo, perle rare, dar sunt. Mă refer la critici, filologi, mă rog, oameni care știu, a căror școală sau meserie este despre așa ceva. Mijloacele de care știu eu – dar sigur mai sunt și altele – sunt clasicele postări pe Facebook/ Instagram, dar și blogurile și vlogurile, iar mai nou podcasturile despre cărți. Pe Instagram, locul unde sunt cel mai activă pe nișa asta, recomand două conturi de foarte bună calitate dafrenchdfense și lecturarium. Prin alte locuri nu sunt activă, dar știu că pe Facebook se poartă grupurile de carte, dintre care recomand 5 o’clock bookclub și iCarte iParte. Din booktube recomand 4fără15 și la booktok încă nu m-am încumetat. Dar că tot am zis și de podcasturi, îmi place mult ce face Ramona Boldizsar la Perfect Contemporan.

Anca Ift

  1. Cred că există pentru fiecare persoană care citește sau care dorește să citească, un anumit gen de lectură care i se va potrivi. Din acest motiv nu pot fi de acord cu acele liste de lectură "obligatorie" (de exemplu 100 de cărți care TREBUIE citite), deoarece am considerat mereu că literatura trebuie să îți aducă bucurie, plăcere, relaxare, așadar, fiecare persoană în parte poate citi ce gen dorește, fără a fi judecată de mine, prin prisma genurilor care îmi plac mie. De asemenea, petrecând în ultimii doi ani destul de mult timp pe bookstagram, am putut observa că fiecare persoană care postează regulat cărțile pe care le citește a format deja un anumit "grup" de persoane cu aceleași gusturi (fie că vorbim de clasici, SF, dezvoltare personală sau orice alt gen), ceea ce consider că este un lucru benefic, tocmai datorită apartenenței pe care o astfel de activitate te face să o simți, dar și datorită impresiilor schimbate referitoare la literatură (și nu numai) și a promovării acestei activități în rândul persoanelor care poate nu sunt la fel de pasionate de citit, dar pot deveni oricând.

  2. Cred că este un lucru deja cunoscut de toată lumea faptul că internetul oferă posibilitatea de a dobândi informații în orice domeniu dorim, iar literatura nu face excepție, așa că putem găsi cărți oriunde: pe booktube, bookstagram, booktok, prin intermediul recomandărilor oferite de persoane în ale căror gusturi avem încredere deja sau pur și simplu căutând pe site-urile librăriilor/anticariatelor online cărți care ne atrag.

  3. Persoanele care recomandă cărțile online sunt în general cititorii, cei care au citit deja acele cărți și dau mai departe opinia lor, fie pozitivă, fie negativă. De asemenea, se întâmplă destul de des în ultimii ani ca autorii să facă reclamă propriilor cărți, mai ales pe instagram, din ce am observat, deoarece aceasta este platforma pe care o folosesc și eu și de unde obțin și recomandări de cărți uneori. Așadar, pot menționa câteva conturi de bookstagram care pot spune că mă inspiră și în ale căror recomandări cred, și anume: carteadenisiplibrarium, mateesandreea, goguciteste, unicultaugand, anastasiagavrilovich, pavel_nedelcu, iarinasipos.

Alexandra Ruscanu

  1. Contrar afirmațiilor vehiculate obsesiv conform cărora noile generații se scufundă din ce în ce mai mult în tehnologie și uită plăcerile nevinovate precum cititul unei cărți bune, trebuie să recunoaștem că există un public cititor destul de înfocat, indiferent de vârsta acestora. Experiența mea în calitate de librar mă sprijină atunci când fac astfel de aserțiuni. Am avut, astfel, ocazia de a analiza direct gusturile și predilecțiile cititorilor în materie de literatură, iar concluzia la care am ajuns este că există o predispoziție pentru literatura contemporană, în special cea românească, dacă ne raportăm strict la lectura de plăcere. Cronicile de specialitate încurajează, de asemenea, promovarea literaturii autohtone apărută în ultimii doi ani, ceea ce atrage un public cât mai numeros. 

Spre surprinderea mea, gustul cititorilor a început să se îndepărteze de traduceri și să se apropie mai mult de literatura noastră. În mod evident, și marii clasici sunt (încă) citiți, și nu doar din obligativitatea la care îi supune programa școlară. Din ce în ce mai mulți elevi reușesc să vadă într-o operă adevărata sa valoare literară, depășind sentimentul de antipatie pe care, de obicei, îl generează programa.

  1. Ne aflăm în acest moment în era tehnologiei, când cel puțin jumătate din viața tuturor este strâns legată de internet. Digitalizarea a devenit iminentă într-o astfel de etapă din evoluția societății, când tehnologia atinge cote inimaginabile. Multe dintre cărțile pe care le ținem cu drag în mână pot fi găsite acum în format PDF și citite de pe dispozitive precum telefonul personal oricând. Desigur, scanarea unei cărți nu este mereu o variantă fericită, din diferite motive (pagini neclare, cuvinte șterse ș.a.m.d.). Îmi este imposibil să nu amintesc aici de un proiect care îmi este foarte drag, ELTeC reading (European Literary Text Collection), o bibliotecă virtuală multilingvistică, ce poate fi accesată de oricine, gratuit, care cuprinde opere din anii 1840-1920. Pentru cărțile apărute mai recent, există posibilitatea achiziționării de epub-uri, cărți în format digital, disponibile pe site-urile librăriilor și editurilor, ce pot fi citite pe diferite dispozitive precum telefonul personal, tablete Kindle, laptop ș.a.m.d. 

  2. În social media, informațiile sunt diseminate cu o viteză chiar înspăimântătoare, în special prin intermediul reclamelor. Astfel s-a introdus și termenul de bookvertising, o strategie de promovare a cititului cu ajutorul publicității pe internet, prin care se susține literatura română contemporană. O campanie destul de recentă de acest tip a devenit foarte vizibilă în spațiul virtual. Este vorba de o provocare pe care din ce în ce mai multe companii mari (Kaufland, Aqua Carpatica, MedLife ș.a.m.d.) au acceptat-o, făcând postări cu produse alături de "o carte bună". Nu este doar o strategie de marketing prin care marile firme își asigură vizibilitatea pe piață, ci și o formă de a promova literatura. 

Tot în social media, s-au creat comunități cu interese comune, prin intermediul cărora sunt împărtășite impresii despre ultimele lecturi. Pe Facebook există astfel de grupuri (ofer doar câteva dintre grupurile din care fac deja parte și le recomand călduros: iCarte, iParte; Despre cărți. Despre oameni; Un dar, o carte românească), în care utilizatorii postează cronici, păreri, impresii. 

O platformă asemănătoare Facebook-ului, dar care se concertează strict pe cărți, este Goodreads. Platforma îți permite să creezi o listă de read, currently-reading și to-read, să evaluezi cărțile citite prin review-uri ori prin acordarea de steluțe, să setezi un reading challenge pentru anul curent, să vizualizezi cărțile citite de prieteni ș.a.m.d. De asemenea, ți se creează un algoritm în funcție de preferințele personale, beneficiind de recomandări. 

Pe Youtube, primul nume care îmi vine în minte este cel al Ruxandrei Gidei, sau canalul 4fără15 pentru cunoscători, una dintre personale cele mai active și mai influente din acest spațiu, din domeniul literar. Cu o voce caldă și liniștitoare, Ruxandra promovează literatura atât românească, cât și din afară, făcând observații pertinente, sincere și argumentate. Pentru ceea ce se poate numi booktube, Ruxandra este, cu siguranță, unul dintre exponenții de vârf din România. 

Răzvan Idriceanu

  1. Cele mai citite cărți de literatură, promovate cu îndârjire în mediul online, dar și de către prieteni și cunoscuți, sunt cele de literatură contemporană, fapt ce poate fi validat și dacă ne îndepărtăm atenția către topurile realizate de diverse edituri. 

Într-un sondaj realizate pe unul dintre grupurile dedicate cărților de pe facebook referitor la ce autori se mai citesc astăzi, majoritatea răspunsurilor au inclus scriitori români contemporani printre care Mircea Cărtărescu, Doina Ruști, Radu Vancu, Ligia Părvulescu ș.a.m.d. Cu toate că, deși nu putem realiza o statistică validă, răspunsurile utilizatorilor ne confirmă faptul că gustul publicului a început să se orienteze către literatura autohtonă și mai puțin către cea importată.

  1. Cărțile pot fi găsite cu ușurință pe internet, datorită diverselor platforme ce oferă posibilitatea de a le citi și de a le salva în format pdf sau epub. Mai mult, aflându-ne în era tehnologiei, digitalizarea cărților și apariția unor dispozitive care permit transportarea unui volum mare de cărți și lecturarea lor a facilitat creșterea numărului de cititori. Astfel, diferite site-uri precum cel al editurii Litera, de unde poți achiziționa cărți în format digital, Cărturești sau orice alt site ce oferă posibilitatea de a cumpăra cărți în formatul e-book oferă accesul la cărțile pe internet.

  2. O platformă pe care o îndrăgesc și este, probabil, una din cele mai bune în a promova literatura este Goodreads. Cu ajutorul acestei aplicații utilizatorul își poate alege genurile preferate urmând să primească recomandări ori acesta poate urmări alți utilizatori (sciitori, pritenei etc.) și poate vedea ce citesc aceștia sau ce și-ar dori să citească. De asemenea, autorii cărților promovează și ei prin intermediul paginilor de Facebook sau de Instagram noile publicații. În cadrul acestor platforme găsim, cu ușurință, conturi ce se ocupă strict cu promovarea cărților și a revistelor culturale precum pagina de Instagram Ficțiunea_optm.

Teodora Iuriusciuc

  1. E minunat că încă citim mult, citim parcă din ce în ce mai mult, iar cel mai important este că citim (zic eu) mai calitativ decât o făceam înainte de nașterea erei care-și desfășoară activitatea în format (aproape) exclusiv digital. Astăzi avem acces la o cantitate enormă de informații, fie că vorbim despre recenzii/recomandări, fie că ne referim strict la accesarea propriu-zisă a cărților (în versiuni imateriale de tip e-book/pdf). În calitatea mea de copil care am crescut în afara mediului virtual, pot realiza cu ușurință o paralelă între ce citeam eu atunci (lipsa unui îndrumător care să-mi recomande cărți valoroase din numeroase puncte de vedere a fost cruntă) și ce observ că citesc elevii acum. Informațiile referitoare la cărți ajung la cititorii de azi mult mai facil, construind astfel o generație de oameni care vor ști să-și selecteze lecturile cu o deosebită precizie.

La o privire de ansamblu, consider că prezentul reprezintă un izvor din care s-a revărsat o literatură bine închegată, cu o structură deja definită și cu pecetea unor autori contemporani mai mult decât uimitori, care pare să imprime publicului (myself included) o atracție irezistibilă pentru cărțile care se scriu acum. Literatura contemporană pare să fie într-o continuă ascensiune, dezvoltând o hermeneutică care se pliază exact pe apetitul nestăvilit al cititorului de azi.

Piața cărților în format digital pare că a avut parte de un bigbang uriaș în ultimii ani, mulți cititori fiind adepții device-urilor care ne introduc virtual în lumile ficționale ale textelor. Însă indiferent de forma pe care o preia, literatura ajunge la cititorul de azi mai vibrantă ca niciodată. 

  1. Există o varietate de site-uri care oferă acces (ne)limitat la o selecție numeroasă de cărți și articole utile cititorilor curioși, disponibile gratuit sau accesibile în baza unui abonament (de tipul scribd, z-library, pdfdrive).

  2. Cred cu tărie că, în prezentul pe care-l trăim, recomandările unor oameni cu autoritate în domeniu (vorbesc aici de scriitori, critici și profesori) sunt mai mult decât esențiale (și eminamente necesare) când vine vorba de lista de lecturi pe care și-o întocmește orice cititor, iar mediul online facilitează accesul rapid la o cantitate mare de opinii pertinente.

Din experiență personală, consider că cea mai de încredere sursă din care cititorii își procură titlurile sunt scriitorii înșiși, cei care postează pe paginile lor de Facebook ultimele cărți citite (și implicit ce merită a fi citit). Deseori mă inspir din minicronicile pe care le postează Tatiana Niculescu pe pagina ei de Facebook, din postările pe care editurile le oferă cititorilor virtuali despre noile apariții, din diferitele istorisiri pe care le găsesc pe paginile profesorilor de literatură pe care-i îndrăgesc. Alte pagini care recomandă cărți valoroase ar fi Istoria pe răzătoare, Poezia de duminică, Poetic Stand (acestea din urmă oferă și mostre poetice irezistibile la o primă lectură). De asemenea, putem afirma, fără teama de a greși, că cele mai valoroase recomandări le oferă revistele cu profil literar, în care se oglindesc reflexiile pertinente și valide ale adevăraților cunoscători ai literaturii de calitate.

Însă aspectul cel mai frumos al recomandărilor este că ele apar spontan în feedul nostru cel de toate zilele, fiind întotdeauna la un screenshot distanță de realitate. Acestea fiind spuse, eu preiau titluri și din simplele postări ale altor oameni pe care îi urmăresc și apreciez pentru gusturile lor literare (pe Instagram se întâmplă asta cel mai des) și, la rândul meu, binevoiesc să-mi postez lecturile spre a-i inspira pe alți căutători de lecturi satisfăcătoare.

Claudia Nițu

  1. Prima întrebare deja mă pune în încurcătură pentru că nu știu cum să răspund în numele unui colectiv. În primul rând, am să încerc să fac referire la partea de "lume literară" a internetului pe care eu o accesez sau urmăresc pe instagram – "bookstagram", facebook- pagini și grupuri, tik-tok – "booktok", youtube – "booktube" sau pe diverse bloguri și reviste online sau site-uri dedicate promovării literaturii publicate în format de carte sau nu. Se citește mai mult decât aș fi crezut, se citește în funcție de multe criterii sau de preferințe, contează vârsta, contează țara, contează conceptul sub și prin care integrezi cititul în viața ta. Iar în această lume a literaturii pe internet observ că se citește mai multă literatură scrisă în spiritul sau aparținând subgenurilor de proză fantasy,  S.F., thriller, adventure ș.m.d.. Aș putea să vor pentru că intru într-o zonă în care nu sunt deloc stăpână.

În al doilea rând, am să vorbesc strict despre interesele mele, sunt o iubitoare de literatură (și dramaturgie) clasică, nu știu cum sau de ce m-am orientat mereu așa, o parte a lumii cărților care nu este mai puțin dezvoltată și prezentată în sfera promovării cărții pe internet. Pe lângă literatura clasică îmi place să citesc poezie (în mod special recentă și contemporană), ar fi de menționat și filosofia. Poezia se bucură de ceva mai multă promovare în online sau poate că sunt eu mult mai atentă la partea aceasta. Cărțile despre filosofie sunt puțin promovate, au apariții episodice. Dar se integrează în noul trend acum în vogă dark academia care pare să influnțezi foarte mulți cititorii de peste hotare.

Poate că e destul de târziu să spun că sunt și bibliotecară, am acces la multe cărți și rafturile din depozitele de la BCU "Carol I" mă fac  să citesc destul de mult din diverse sfere. 

  1. Voi scrie puțin despre experiența mea cu această căutare sau descoperire a cărților pe internet. Pentru început menționez că am 28 de ani, prin urmare aș putea spune că nu cunosc prea multe din experiența adolescenților sau a ultimilor ani din fenomenul literaturii pe internet, când literatura este destul de mult promovată online. Tiktok este cea mai accesată platformă de socializare de către tineri, din câte știu undeva la 60% dintre utilizatori au vârste de până în 25 de ani. Cărțile  sunt mai ușor de găsit de către tineri dacă sunt promovate, în primul rând, pe tiktok. Personal sunt mult mai influențată de parte "statică" a internetului, unde fac referire la fotografii (bookstagram, facebook) și cuvintele scrise (facebook, bloguri, siteuri, reviste online). Noua generație tinde să fie mult mai axată pe imagine, le transmite mai mult un video și o voce.

Citeam destul de mult până să descopăr (spre rușinea mea) în primul an de facultate de la Litere (prin anul 2013) platforma de socializare (?) bazată pe cărți, goodreads (pe care am numit-o atunci un fel de facebook cu și despre cărți). O aplicație/platformă care își permite să faci diverse liste de lectură, te ajută să monitorizezi ce citești și ce ai vrea să citești. Am descoperit-o atunci, dar nu m-a ajutat prea mult, în ideea că impresiile legate despre ce citeam sau alegerea cărților o făceam în funcție de primele mele criterii (notam impresiile sau micile păreri pe agende și alegeam cărțile direct de pe raftul bibliotecilor, utilizând recpomandările criticilor literari sau pronind în căutarea autorilor preferați ai scriitorilor pe care îi citeam). În ultimii aproximativ 3 ani de zile am început să fiu mult mai prezentă pe goodreads. Și chiar nu mă orientam în funcție de aprecierile celorlalți utilizatori.

Destul de recent am descoperit booktube și, poate și mai recent, am descoperit grupurile de tip cenaclu literar (aș estima undeva la 4-5 ani booktube și 3 ani cenaclurile), prin intermediul cărora am cunoscut mulți autori contemporani (mai ales poeți) și diverse pagini de facebook, site-uri, reviste online, bloguri etc.. Desigur, aflasem de bloguri mai demult, dar nu cred că le citeam prea des sau nu încercam să fiu la zi cu "noutățile". Literatura pe internet se găsește atât timp cât o căutăm, putem descoperi creatori de conținut literar pe toate platformele, pe care le-am enumerat și mai sus. Am avut surpriza să descopăr că, de exemplu, un blogger va alege să promoveze cărțile și activitatea sa cam pe toate platformele pe care le are la îndemână. 

La rândul meu încerc să fiu cât se poate de prezentă pe toate aceste platforme, deși mă feresc să spun prea multe legate de postura mea de creator (sunt un mai bun consumator de astfel de conținut). Dat fiind că am un număr de urmăritori nu tocmai relevant (dar mă bucur de fiecare reacție pozitivă sau de cea mai mică influență pe care o am asupra celorlalți, în materie de promovare de carte), mai ales că în ultimul timp am lipsit destul de mult de pe blog. Și mă opresc aici pentru că intru deja în sfera întrebărilor de la punctul 3. 

  1. În general cei care ne recomandă cărțile în online sunt pasionați de lectură, ce vreau să spun este că recomandările de carte din online sunt făcute de cei care citesc de plăcere. Iar acest aspect este crucial, un critic literar este un cititor profesionist, el  face din citit o profesie și atunci va apela la criterii literare, va folosi criterii de analiză ceva mai riguroase, va utiliza o anumită terminologie care nu este accesibilă oricui. 

Nu pot numi un singur creator de conținut care să aibă pretenția că ar fi critic literar, recenzent literar sau nu numai literar și orice altă postură ce ar conduce la ideea de profesionist în ale "cititului". Cei care sunt în online și ne recomandă cărțile, de cele mai multe ori sunt iubitori ai literaturii sau cel puțin așa se recomandă. Iar criteriile după care se axează sunt de cele mai multe ori paraliterare. Folosesc acest termen fără pic de sens peiorativ, nu spun că așa-numita "literatură de consum" este la marginea operelor sau creațiilor literare, spun doar că nu regăsim elementele specifice unei anlize literare clasice. Mai degrabă avem parte de două tehnici de lectură total diferite. De exemplu, pe toate aceste canale am descoperit importanța coperților. Faptul că există multe alte criterii de aranjare a unei biblioteci despre care nu am învățat la biblioteconomie. Cum ar fi cel în funcție de care cărțile pot fi aranjate ținând cont de culorile coperților. 

Spunând asta nu vreau să se înțeleagă că nu ar fi creatorii de conținut bibliologic în sine relevanți sau nu ar fi relevante toate demersurile lor de a promova cartea, sunt numai de o altă natură. Tind să cred că sunt mai eficienți decât un critic literar care publică de cele mai multe ori critici și analize ample, în general inaccesibile unor cititori nedeprinși cu o terminologie specifică. Inaccesibilitatea recenziilor lor constă și în locurile în care sunt publicate.

Unele dintre cele mai des urmăriți creatori de conținut, de către mine sunt: 

  • Ramona Boldizsar: poetă și o mare pasionată de lectură a cărei activitate o puteți urmări pe site la ramona.boldizsar.ro, instagram - boldizsarramona, facebook Ramona Boldizsar, tiktok - \@ramonaaboldizsar chiar și pe youtube unde încarcă toate podcasturile de la perfect contemporan. Pasionată de poezie, literatură română contemporană, literatură în general și multe alte preocupări de natură filosfică, sociologică ș.m.d;

  • Dimineți târzii – un canal foarte bun de instagram (bookstagram), are și un blog personal diminetitarzi.blogspot.com. Preocupată de poezie (la rândul ei este poetă), literatură română contemporană și clasici, pe lângă asta are destul de multe lecturi de filosofie, istorie, sociologie...

  • Codre Georgiana are un canal foarte bine dezvoltat de bookstagram la ea am găsit cele mai multe cărți de filosofie și istorie, la rândul ei are mult content legat de literatură de toate tipurile;

  • Nu pot să nu menționez 4fără15 despre care ar fi redundant să mai adaug vreo precizare, din câte știu poate fi găsită pe youtube, tiktok, goodreads și instagram;

  • Pe youtube sau booktube urmăresc și pe Sînziana Constantinescu, azi_citim (are și un cont destul de dezvoltat de bookstagram), biblioteca lui Gelu – podcast literar;

  • Pe tiktok urmăresc mai mult creatori străini, axați pe literatura clasică (de cele mai multe ori de limbă engleză), aici aș putea menționa pe thebookbimb, \@fleurraise (Fleur), Philosophy (\@socratici.viri) – este de origine franceză din câte am înțeles creează mult content pe partea de filosofie, este o adevărată raritate pe tiktok etc...

Smărăndița-Elena Vasilachi

  1. Constat cu oarecare entuziasm faptul că, în jurul meu, tinerii și nu numai, se apropie cu o mai mare deschidere perspectivală (și afectivă) de cărțile autorilor contemporani. Firește, stigmatul contagios al opiniilor de tipul "Nu se compară Rebreanu cu X-ulescu" sau "Cu siguranță nu înveți nimic din poeziile astea noi, care nici nu se compară cu cele scrise de Eminescu" etc. – încă mai are ecouri, însă alegerile și preferințele prezentului încep să le estompeze. Cititorii devin conștienți de valoarea scriitorilor care trăiesc în același timp cu noi, poate și pentru că nevoile și coordonatele stilului lor de viață sunt mai bine înțelese și metabolizate în scrierile contemporane. Goana alertă a secolului în care tehnologia pare că înlocuiește din ce în ce mai mult factorul uman, a schimbat și calitatea cititorului. De pildă, cred că foarte puțini dintre aceștia mai au azi răbdarea să citească o carte precum Ulise de Joyce sau Muntele vrăjit al lui Mann. Volumele de proză scurtă, intensă, fulgurantă și captivantă prind din ce în ce mai bine la publicul care, în tramvai spre facultate sau birou, simte nevoia să-și arunce privirea într-o povestire de câteva pagini pe care o poate accesa și pe telefon. Nu este de condamnat această nouă cutumă, firește, întrucât, dacă secolul se schimbă, la fel și oamenii care îl seduc, însă nu știu dacă acum se mai poate vorbi despre un cititor pantof sau un cititor umbrelă, preluând sintagmele lui Matei Vișniec, ci, mai degrabă, de un cititor hibrid – jumate pantof, jumate umbrelă, să nu se supere nimeni.

  2. La tot pasul. Ne aflăm într-o mare piață liberă a ideilor și practicilor de bookvertising, astfel că, majoritatea oamenilor care pun mâna pe o carte au acum posibilitatea să o recomande, fie pe rețele de socializare, fie pe site-uri de specialitate sau în grupuri private pe care pasionații le fac în  mediul online pentru a crea un soi de sentiment de apartenență la "aceeași specie" de literați. La un click distanță pe Google, cititorul are posibilitatea să găsească ce îl interesează în format PDF, poate descărca anumite lucrări de pe platforme specializate în acest sens sau, pentru cei cu mai mult curaj, internetul oferă posibilitatea autoafirmării. 

  3. Desigur, printre amatorii de cărți, există și persoane avizate (scriitori, profesori universitari, cadre didactice etc.), care recomandă cărți pe internet. Diversitatea celor care fac recomandări ar trebuie să fie primul aspect luat în considerare atunci când discutăm despre agenții care promovează literatura pe net. Unii se bazează pe instinctul pur al plăcerii produse de o carte anume, alții își asumă recomandările făcute având în vedere o serie de criterii după care se ghidează în acest demers de expunere "cultural-tehnologizată". În ceea ce privește mijloacele, acestea sunt specifice mediului virtual, firește: clipuri pe YouTube sau Tiktok, postări de tip fotografie, însoțite de recomandarea scrisă pe Facebook sau Instagram, lecturi virtuale ale unor fragmente de carte/ poezii etc. Nefiind o mare consumatoare de literatură pe net, printre puținele pagini pe care le urmăresc se află (cu numele de pe Instagram): \@filosofulscarilordeblock; \@fictiuneaoptm; \@elefantulde_biblioteca; \@ivcelnaiv.

Daniela Vizireanu

  1. Un răspuns cât se poate de onest și comod este: de toate. Citim variat. Avem la dispoziție o paletă largă de lecturi pe piața de carte românească. Timp să fie! Eu reciteam romanul autoficțional al lui Cezar Paul-Bădescu – Luminița, mon amour (2005) și cartea lui Tarantino – A fost odată la Hollywood. Și poezie, desigur. Avem mulți poeți contemporani excelenți: Florentin Popa, Gabi Eftimie, Vlad Moldovan, Andrei Dósa, Mihók Tamás, Olga Ștefan (și lista rămâne cu generozitate deschisă).

  2. Uneori, e pur întâmplător. Dar, există nenumărate motoare de căutare și site-uri care pun la dispoziție cărți/ articole/ studii exhaustive în format online: Internet Archive, DOAJ (Directory of Open Access Journals) pentru revistele științifice, World Digital Library, Academia.edu, Library Genesis, Vatra. Sunt și edituri pe ale căror site poți accesa gratuit diverse titluri: Humanitas (biblioteca virtuală), Casa de Editură Max Blecher. 

  3. Într-un cuvânt atotcuprinzător aș zice: cititorii! Există canale de youtube dedicate literaturii, blog-uri, oameni care realizează podcast-uri cu scriitori pentru a promova literatura românească cum am văzut că fac Gelu Diaconu și Ramona Boldizsar, pagini de Instagram și de Facebook în care sunt preluate versuri cu ilustrații, desene etc. Exemple sunt suficiente: Gura mare, Poezia de duminică, Șangri-La Artistic Ground, Cozy Poetry Night, Noise Poetry. În spatele acestor demersuri stau oameni pasionați de literatură, de modulațiile sale, mai ales pe plan autohton, și de felul în care se schimbă lucrurile. Așa se creează un circuit minunat, care demonstrează că oamenii citesc în continuare, contrar statisiticilor păguboase de la televizor. Se creează un soi de solidaritate. Și vorbind despre poezie, care îmi este puțin mai apropiată, mutarea ei în mediul virtual are și efectul acesta de lărgire a orizontului receptării. E mai ușor de ajuns la oamenii care poate nu au prea mari tangențe cu poezia generațiilor tinere.

Andreea Ferigeanu

  1. Ce-mi surâde – ultimul roman a fost tetralogia Elenei Ferrante – Prietena mea genială, după care tânjeam de mult. Acum citesc Remus Boldea A râs și tata (un titlu foarte bun). Citesc ce îmi face cu ochiul, ce mi se pare interesant, cu precădere, romane și proză scurtă. Încerc să țin pasul cu autorii români contemporani, cu cărțile cu și despre vin, iar următorul pe listă e Thomas Pynchon pe care îl voi încerca pentru prima dată. 

  2. Urmăresc paginile oficiale de Facebook și Instagram ale editurilor din țară și văd ultimele apariții, recomandări de la prieteni, booktube.

  3. Nu am prea multe, dar urmăresc cu plăcere contul 4fara15 atât pe youtube, cât și pe Instagram – Ruxandra Gîdei vorbește despre cărți pe internet, este foarte plăcută, are recomandări bune, mai ales de literatură și poezie românească. 

Ciprian HANDRU

Doctorand al Universității din București, este autor de articole și exegeze, unele premiate, cu precădere dedicate lui Adrian Marino, dar și poeziei clasice. Are în lucru un studiu legat de antropologia receptării.

Copyright © fictiunea.ro