Ligia Pârvulescu, Translucid, BPC, Litera, 2021

Supratema romanului este creația, sub formele ei multiple, unele mai apropiate de experiențele mundane, profane și de-a dreptul șocante, cum ar fi inițierea erotică ori crima, ca formă de manifestare a artisticului. Prinse în plasa unei realități mobile, Flam și Magda reușesc să iasă din spațiul distopic al Bucureștiului și să se regăsească într-o geografie neutră, profund spiritualizată. Organizat în două părți, romanul surprinde prin tonalitățile diferite ale narației, aflate într-un crescendo stilistic, menit să asigure o pluralitate de vibrații. Viața, așa cum o știm, s-a transformat total, iar noua ordine este una care anulează valoarea intelectualității, devenită un pericol ce trebuie anihilat. Poliția psihiatrică este departamentul din cadrul Poliției care se asigură de îndepărtarea din planul apropiat al societății al celor care nu puteau realiza tranziția spre noua referențialitate. Într-o viziune parțial distopică, romanul cuprinde întreaga lume, în care granițele geografice sunt anulate, piramida valorilor sociale e modificată, iar cea morală se impregnează de fatalism schimbând aura personală a fiecăruia. Romanul impresionează clar prin sensibilitatea construcției și prin profunzimea discursului, devenind o parabolă despre creație și creator, despre simbioza dintre feminin și masculin și, mai cu seamă, despre potențialitate și realitate. (Luiza Negură)

Radu Paraschivescu, Recviem vesel pentru tata, București, Editura Humanitas, 2020

Frumusețea celor nouă povestiri rezidă în sentimentul că străbați o galerie de oglinzi, în care privești către scene pe care le cunoști deja, din propria viață. Povestind întâmplări din viața de zi cu zi, trăite alături de tatăl său, naratorul-personaj întreprinde ceea ce tanatologii contemporani ne îndeamnă să facem, atunci când ne despărțim, prin moarte, de cineva drag: îi construiește "o biografie durabilă", îi perpetuează amintirea și îl scoate definitiv din teritoriile anonimatului, transformându-l într-un protagonist de care ne îndrăgostim ușor. (Cristina Bogdan)

Dan Stanca, Înainte de întuneric, prefață de Cristina Bogdan, BPC, Litera, 2021

Personajului principal, Luca Milescu, în care îl recunoaștem cu ușurință pe scriitorul nonagenar Marcel Petrișor, cândva profesor, fost deținut politic, figură cu notorietate în lumea intelectualilor care au trecut prin universul concentraționar, e martor al unei epoci îndelungate, e părtaș la evenimentele istoriei, trăind sub loviturile necruțătoare ale criminalilor ce își doreau să-l modifice substanțial, prin reeducare. Revoluția din decembrie '89 i-l aduce în față pe fostul său anchetator, atins (ce ironie!) de o boală a uitării. (Cristina Bogdan)

Radu Aldulescu, Drumui-i lung, căldura mare, prefață de Andrei Simuț, BPC, Litera, 2021

Florența, unul dintre personajele principale ale romanului, își ascultă mama, care îi povestește cum a ajuns familia lor în București, conturând un personaj absent, deja legendar, bunica Florenței, venită din Moldova. Totuși nu e vorba de un dialog direct, așa cum s-ar aștepta cititorul leneș al zilei de azi, ci de o filtrare prin intermediul unui narator invizibil, nemarcat. Romanul aduce o avalanșă de întâmplări și întorsături de situație, scrise cu mult umor și ironie fină, cu o galerie impresionantă de personaje, care mai de care mai variate, fiecare venind pe scena discursului cu tolba proprie de povești, dincolo de care răzbate tragismul tăcut al unor existențe chinuite, al unor evenimente care închid în ele ireversibilul, al unor ființe care trebuie să poarte mereu cu ele crucea grea a umilinței. (Andrei Simuț)