Revistă print și online
învăț să spun ora exactă
în funcție de cum pică lumina
de zgomotele mașinilor
de foame și de lipsa ei
de pașii vecinilor
de somn știri și notificări
timpul se comprimă se extinde
o eternitate la fiecare capăt
de la un punct nu știu dacă îmi plac oamenii sau doar mi s-a făcut puțin dor
mă mișc prin zi ca omulețul mario cu precizia
celor care nu au memoria proastă
ci își aduc aminte cîte ceva
dintr-o realitate paralelă
o ceșcuță de cafea o cană o farfurie un pahar de cola de colecție
în cioburi
altele lăsate imprudent pe cîte o margine
unele atinse în treacăt altele care au tremurat pînă s-au așezat
și am spart și două boluri de salată
poate așa e poate nu pot să am grijă de nimic niciodată // te simți acum cum mă simt eu mereu // cînd ne căsătorim o să primim o să avem vase de spart
toată viața
cine poate să spună ce e mult și ce e puțin pentru cei fericiți împreună
nu mai dăm vina pe trafic dăm vina pe internet
și de la un punct în realitatea noastră 2D e ușor să uităm că ceilalți au picioare
într-o zi o să povestim cum supraviețuirea noastră a depins cîndva de cît de confortabil ne puteam așeza pe canapea și cîte colete puteam aștepta
vedem filme vechi le dăm filmelor noi timp să apară și asta e rezistența noastră
cele cinci minute în plus în pat la trezire și toate cele
pînă să adormim
după ce ne-am regăsit seara rezistența noastră
ceaiul și pauzele de masă
promisiunile mai bune mai conștiincioase
planurile tot mai elaborate
toate lucrurile pe care le lăsăm nerezolvate peste fiecare noapte
toate vasele de spart
mai luăm cîteva plante
schimbăm pămîntul celor vechi
și asta e rezistența
pacea unei vieți liniștite în anul ăsta anul de după toată viață
în realitatea noastră 2D ne vedem cu întîrziere sincronizată
supraviețuitorii lui 2020 se uită pe netflix și știu că pînă și o caracatiță poate să te scoată dintr-o criză existențială
că totul va fi bine sau măcar așa și așa
e soare pentru că e ziua ta
pentru că mă întorc acasă
pentru că suntem împreună
pentru că era și cazul
pentru că măcar atît
pentru că cineva undeva a făcut ceva bun
și o caracatiță poate să aranjeze o grădină
de la un punct nu știu dacă e sincronicitate sau doar nevoia mea ca totul să însemne ceva
în hawaii un ozn albastru s-a prăbușit în ocean au venit mulți au văzut au filmat
și la fel de ușor au uitat
fiecare bucată de cer cu dansul ei performativ
farmaciile și supermaketurile sunt închise
nimeni nu se îmbolnăvește
nimănui nu îi e foame
în prima zi din an
Silvia Grădinaru e din Câmpina. Născută în 1989, mutată în București, lucrează de peste 10 ani în publicitate. A ajuns în Cartea Recordurilor în 2012 în calitate de co-autoare a celui mai rapid roman (colectiv) scris vreodată. În același an a debutat cu volumul de poezii "L`enfant terrible". De atunci, a continuat să publice și să traducă poezie pentru diverse reviste, online și offline. A luat parte la festivaluri în orașe precum București, Brașov, Iași, Arad și Berlin. În 2019 a performat poezie la Balkan Trafik în Bruxelles în deschiderea concertului Subcarpați. Din 2018, ține cursul interdisciplinar de creative writing "Poetry and Advertising" în România, dar și pentru Poetry School în Londra.