Prietena mea

Ne țineam de mână, eu și Moartea

Scuipam coji de semințe pe jos

Ne uitam la oameni cum plâng

Pe plajă, ca la teatru.

Am întrebat-o dacă nu trebuie să plece

S-a uitat în ochii mei și a zâmbit

Ai mei erau mai goi decât ai ei

A mai stat puțin, să mă-ncălzească

I-a mai lăsat puțin, să sufere, de speranță.

Am râs scurt și-am luat o gură de absint

Beam din același pahar, cu același pai

Ea prima, urmam eu.

Moartea ...