Beirutul este mic prin comparație cu Bucureștiul, dar frumusețea capitalei libaneze este frapantǎ. Ca tot Libanul de altfel, nu prea poți sǎ-l descrii, trebuie sǎ-l trǎiești. Nu seamǎnǎ cu nici un oraș. Nadia Tuéni a scris o poezie despre Beirut unde spunea : Elle est mille fois morte, mille fois revécue. Este imposibil sǎ nu iubești Beirutul, un oras magic, derutant, fascinant.

Cu cậteva ruine, care mai amintesc de un trecut furtunos, vei ȋntậlni un oraș elegant și bogat.Vechiul Beirut este dificil de gǎsit printre construcțiile moderne. Pare un oraș grǎbit sǎ ȋntoarcǎ spatele trecutului sǎu dureros și să ȋmbrǎțișeazǎ cu toată ȋncrederea viitorul. Există un amalgam de stiluri care fac din Beirut un oraș ȋn cǎutarea identitǎții. Aici și este frumusețea lui: este un amestec de oriental și occidental.

Ca emblemă a orașului, Marea Moschee Mohammad Al-Amin, din centru, este acoperitǎ cu piatrǎ galbenǎ și deține o cupolǎ de azur. În apropiere vei gǎsi Eglise Saint Louis des Capucins, La Cathédrale St Elie (construitǎ în 1829 ), apoi La Cathédrale Orthodoxe de St Georges. Aceasta este a fost construitǎ ȋn  1749, iar la subsol se aflǎ un muzeu care ne ajutǎ sǎ descoperim  vestigiile a trei alte biserici, una fiind datatǎ din anul 551 .

Ȋn acest oraș sunt tot atậtea moschei cật biserici și cred cǎ este singurul loc din Orient (alǎturi de  Ierusalem) unde poți auzi ȋn același timp vocea muezinului și sunetul clopotelor de la bisericǎ.

Și bineînțeles dacǎ vii la Beirut este greu sǎ reziști gastronomiei libaneze. La fiecare colț, te așteaptă un restaurant, cu mâncare pentru toate prețurile și pentru toate papilele gustative…

Și bineȋnțeles dacǎ ești la Beirut nu poți sǎ nu amintești restaurantele pe care le ȋntậlnești la tot pasul, renumite pentru celebrele specialitǎți libaneze, fie cǎ este vorba de gastronomia mediteraneanǎ, desprte dulciurile orientale, cu parfum de flori de portocal sau trandafir, sau despre cafeaua cu aromă de cardamom.

Tot ȋn centru vei gǎsi cartierul Saifi, un cartier emblematic cu edificii noi dar de inspirație orientalǎ, nota arhitectonică definitorie și care dă identitatea orașului.  Aici vei ȋntậlni magazine de lux  și galerii de artǎ. La Beirut, Le Souk nu are decật numele unei piețe orientale, pentru cǎ totul este modern. Ca sǎ vezi un Souk vechi trebuie sǎ mergi la Tripoli sau la Saida. Și nici acolo nu vei gǎsi adevǎratul, pitorescul souk pe care-l cunoaștem noi din cǎrți, care ne-a fermecat prin exotismul oriental.

Libanul aleargǎ  grǎbit spre occident. Nu simți cǎ te afli ȋntr-o țarǎ arabǎ.  Ȋn configurația sa urbanǎ și arhitecturalǎ Beirutul este un oraș occidental, cu străzi aglomerate și uneori exotice: Strada Hamra, o stradǎ foarte cunoscutǎ, celebrǎ, animatǎ zi și noapte, Strada Gouraud, mult mai calmǎ, orientatǎ mai mult spre trecut, cu sublimele construcții din altǎ epocǎ. Aici poți simți cu adevǎrat sufletul Beirutului vechi.  Cậnd spui Beirut spui o plimbare pe Corniche, la malul Mediteranei.

Beirutul nu are parcuri. Dacǎ vrei sǎ te plimbi ȋn naturǎ trebuie sǎ pǎrǎsești orașul sǎ mergi spre munte. Dar te poți plimba la malul Mediteranei. Ȋn plus, ȋn timp ce te plimbi, poți admira ȋn depǎrtarea crestele acoperite de zǎpadǎ ale Muntelui Liban. Ȋn Liban ȋn aceeași zi poți merge dimineața la ski și dupǎ masǎ la plajǎ. 

Tot de pe Corniche poți admira celebra  Grotte aux pigeons, numitǎ și Raouché. Este o piatrǎ foarte mare care iese din valuri, erodatǎ de vậnt, ploi și de apa sărată a mării.

Vei gǎsi la Beirut trei muzee mari, Muzeul Sursock, Muzeul Universitǎții Americane și Muzeul Național - care adǎpostește  sarcofagii, mozaicuri, statuete și bosoreliefuri inedite. Ȋn acest muzeu se aflǎ cea mai mare colecție de sarcofagii din lume, printre ele aflându-se și cel al regelui Ahiram.

Beirutul este un veritabil simbol al istoriei Libanului, e frumos, e haotic, simți dorința sǎ trǎiești din plin, are oameni care te primesc cu o ospitalitate fǎrǎ limitǎ, mereu cu zậmbetul pe buze. La Beirut totul este posibil. Se vorbește mult (de toate: politicǎ,modǎ, film, evenimente...) se vorbește tare, se rậde, se claxoneazǎ mult,  se fac ȋntậlniri care pot dura pậna ȋn zori de zi. Existǎ o viațǎ nocturnǎ intensă.

Despre Beirut poți sǎ vorbești ore ȋntregi, daca vrei amǎnunțit. Fiecare colț are istoria lui mai veche sau mai nouǎ, poveștile lui, anecdotele lui.

Și încă ceva: la Beirut vei auzi  vorbindu-se ȋn trei limbi deodată. Libanezii vorbesc un amestec de francezǎ, englezǎ și arabǎ. Deci, aici nu ai probleme dacǎ nu cunoști limba arabǎ. Nu am cunoscut pậnǎ ȋn prezent pe nimeni căruia să nu-i fi plăcut Beirutul, să nu fi fost fascinat de petecul ǎsta de pǎmậnt.