Revistă print și online

cântec fără noimă / a fost sau n-a fost

 


"did you try to live on your own / when you burned down the house and home? / did you stand too close to the fire? / like a liar looking for forgiveness from a stone"

greenday, "21 guns"

motto:

iubirea noastră a fost sau n-a fost, cântec fără noimă

cântat la un fluier înfundat cu câlți într-o ruină

cântec inutil printre plante cățărătoare,

șobolani și viermi alunecoși,

mers cu tălpile goale pe toate sticlele de vin sparte din lume

iubirea noastră a fost sau n-a fost

nu există martori, nu s-au pronunțat niciodată acele cuvinte

fix când să le pronunțăm am dat bir cu fugiții

ceea ce nu e pronunțat niciodată nu există

iubirea noastră a fost sau n-a fost

miraj conectat excesiv la rețelele de socializare,

poem abrupt, inspirat sau simplă aberație

a fost sau n-a fost

virtuală, reală, imaginară,

văzută prin cel mai clar ochi de cristal care a existat vreodată

acum opac, scufundat în fiere, îndoieli, frustrări și catran

75

n-ai meritat, n-am meritat,

cuvinte sublime aruncate gratuit într-un meci fără miză

inima ta de piatră, șuvoiul limpede care-o înconjura

proiecții despre un viitor care nu s-a întâmplat

apă din care n-am sorbit niciodată

cocteil murdar, vomă de îngeri,

pocal de ambrozie ridicat, libație în soarele descărnat

noi ne-am îmbătat doar din venele

pe care și le-au crestat jim morrison și seneca

iubirea noastră a fost sau n-a fost, cântec fără noimă

cuvintele lui mângâie până la risipa de sine nisipul

mesajul se ascunde în veninul celor mai cinici scorpioni

care acum înțeapă bezmetici vântul

puteam, puteam fi sublimi, puteam fi de predat în manuale

puteam fi remixați la toate festivalurile iubirii

scriși pe stâncile de care se sparg corăbiile

pline de comori de pe marte

dar am ales praful și înfrângerea, normalitatea adică

iubirea noastră a fost sau n-a fost,

idee genială în spitalul de psihiatrie,

gând interzis despre renaștere în azilul de bătrâni

iubirea noastră a fost sau n-a fost

mușcăturile de pe piele s-au retras,

dialogurile au fost șterse, promisiunile uitate

ceea ce nu lasă urme nu a existat niciodată

acum nici nu știu, n-am habar,

nu mă pișcă nimeni

76

a fost vis, poem sau iluzie cauzată

de absența alcoolului la un alcoolic inveterat

atât de mult credeam în realitatea noastră

încât le-am vorbit tuturor

ei știu că inventez lumi perfecte, imaginare

m-au crezut pe cuvânt și încă mai vorbesc cu mine

de parcă totul ar fi fost real, de parcă

iubirea noastră a fost sau n-a fost

cercelușii s-au topit până la dispariție

nici cutia în care erau n-o mai găsesc

și nu-mi amintesc să ți-o fi oferit vreodată

poemele pe care le-am scris despre tine

nu pot fi invocate drept mărturie

sunt publicate în carte la raftul de beletristică/ ficțiune

văd în viitor pe cineva cumpărându-le, zicând

ce mișto sunt, zici că-s reale

pe rețelele virtuale nu mai există nicio urmă

cum că am fi fost vreodată prieteni,

nimeni care să garanteze, nimeni care să ne ateste

ne-am șters fiecare din mintea celuilalt

ca-n eternal sunshine of the spotless mind

nimic din ceea ce am construit n-a rezistat

am zis, recunosc, am zis

adică aș fi zis, da, aș fi zis

decât o relație slută,

mai bine povestea noastră sublimă,

77

atât de frumoasă

încât n-avem habar dacă s-a întâmplat pe bune vreodată

cei care ne-au văzut, adânciți

în propriile mediocrități, meschini, ipocriți

nu recunosc că ne-am fi ținut vreodată de mână

n-au văzut asta, nu știu, n-ar mărturisi despre asta

atât de bine ne-am ascuns încât

nici cel mai iscusit antropolog

n-ar putea atesta existența noastră

sincronă în spațiu și timp

dar ce rezistă, ce rezistă

când stelele oricum vor cădea una într-alta,

vor fi înghițite de găurile negre

sau se vor răci mai tare decât inima ta

și vom îngheța îmbrățișați pe cele mai fierbinți plaje

planetele vor deveni hamburgeri universali

și-un fel de coca-cola excesiv agitată

va face totul praf peste miliarde și miliarde de ani

noi, da, frumoși și iluzorii, sublimi și virtuali

am ales de pe acum praful, am

nimeni nu ne-a văzut niciodată, nimeni

am fi putut fi sau

n-am fi putut fi împreună

78

noi doi am făptuit și cu a fi

și cu a nu fi deopotrivă

nimeni, niciodată, n-ar putea contesta asta

numai noi știm

sau nu știm

totuna

Andrei VELEA

Scriitor gălățean (născut pe 3 februarie 1980), Andrei Velea scrie proză, poezie, eseu jurnalistic, fiind autorul mai multor cărți, între care "Gimnastul fără plămâni" (2010), "Hotel în Atlantida" (2011), "Lumea e o pisică jigărită" (2012), "Orgoliul" (2013), "Plaja de la Vadu" (2013), "Benzinăria whiskey" (2017) "#Agora" (2018), "Omul vag". Cel mai recent volum al său este "a.normal"(2022), un roman foarte bine primit de public. Implicat în promovarea culturală și în diverse acțiuni sociale, Andrei Velea face parte din diverse grupuri, fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România și președintele filialei Galați a Asociației Creatorilor de Ficțiune, a înființat PACT, alături de alți intelectuali gălățeni.

în același număr