Romanul lui Saul Bellow, Ravelstein, pornește de la un personaj real, Allan Bloom. Profesor de filosofie politică și prieten al scriitorului, un personaj excentric, bogat și conștient de capacitatea sa intelectuală, cea care îl face milionar. Romanul are un caracter biografic și autobiografic modelat de umor, ironie și autoironie, pus în valoare de lumina caldă a amintirilor. Totul de bazează pe o fină observație, Abe Ravelstein este admirat de narator, Chick pe numele său.

Scrisul lui Ravelstein, farmecă și este de impact, militant și fără senzaționalism ieftin: "Scrisese o carte – dificilă, dar populară – o carte inspirată, inteligentă, militantă și se vindea încă în ambele emisfere, de ambele părți ale ecuatorului. O scrisese cu repeziciune, dar cu mare sinceritate: fără concesii ieftine, fără vulgarizări, fără trucuri mentale, fără împăciuitorisme, fără aere de superioritate. Avea tot dreptul să arate cum arăta acum, în timp ce chelnerul ne servea micul dejun. Intelectul său îl făcuse milionar. Nu-i puțin lucru să ajungi bogat și faimos doar prin faptul că spui exact ceea ce gândești – că o spui cu cuvintele tale, fără compromisuri" (p. 10).

Un alt personaj, Nikki partenerul lui Ravenstein, este prezentat cu atâta naturalețe încât nimic neobișnuit nu pare să nu se fi spus vreodată despre astfel de relații: "partenerul de viață al lui Abe, doarme încă. Nikki avea obiceiul, încă din Statele Unite, să se uite până la patru dimineața la filme kung fu din Singapore, orașul lui natal" (p.11). Homosexualitatea este un subiect tabuu tratat cu delicatețe de Bellow, dar expus frust, coerent, fără menajamente: "Presupun că în viața lui particulară se considera un uranian – ceea ce e un eufemism britanic pentru homosexual" (p.14).

Discutând acum despre relația maestru-discipol, care merită toată atenția, Ravelstein este un adevărat releu în rândul studenților săi, o forță catalizatoare, de o discreție exemplară "le păstra secretele", comunica deschis cu ei și avea curajul să își asume în mod onest orientarea politică, admirația pentru o tabără sau alta, crezul său și opțiunile fie ele politice sau sociale erau clare: "Era atrăgător să-l asculți pe Ravelstein perorând despre Marea Politică. Adeseori făcea speculații în legătură cu Roosevelt și Churchill. Avea un mare interes pentru de Gaulle. Din când în când se lăsa transportat de idei. Azi, de pildă, vorbea despre «causticitatea» lui Lloyd George" (p.17).

Probleme politice și morale sunt dezbătute în roman fără ipocrizie și suficiență, excentricul profesor, boem și ancorat în realitate, bogat și cheltuitor este un sensibil în dragoste: "Ravelstein nu era un inamic al plăcerii și nu se împotrivea dragostei. Dimpotrivă vedea în dragoste cea mai mare binecuvântare cu care fusese blagoslovită omenirea. Un suflet omenesc văduvit de dorință era un suflet schilod, sărăcit de bunul cel mai de preț, bolnav de moarte" (p.22). Cu toate acestea, alura sa burgheză îl predispunea și spre alte stări mai puțin solare, difuze, teama de moarte: "Făpturile spiritualizate, bărbați și femei, mai cu seamă tinerii își dedică viața cautării dragostei. Prin contrast, burghezii sunt dominați de spaimele unei morți violente. Iată, aveți, în cea mai succintă formă posibilă, o mostră din cele mai importante preocupări ale lui Ravelstein" (p.33).

Ravelstein își asumă rolul de maestru este conștient de vocația și menirea sa intelectuală, viața sa publică dovedește asta, afinitățile intelectuale cu autorii pe care îi predă sunt evidente. Profesorul are ceva din Platon, Maimonide, Machiavelli și Shakespeare. Singular, machiavelic, spirit erudit și ezoteric, clasic ca structură, dar modern prin atitudine, Ravelstein dorește să vadă entități care se diferențiază printre studenții săi și nu se teme să spună adevărul cu voce tare atunci când trebuie spus. De exemplu, despre Chick crede la un moment dat că este un "megaloman arogant", ascuns sub masca modestiei. Cu toate aceste, Ravelstein nu era un spirit atât de lieralist, accesibil tuturor studenților, el era și a rămas o entitate, un spirit care nu putea fi imitat precum orice profesor care se respectă.