Revistă print și online
Coborârea în infern (catabasis) reprezintă o temă de largă circulație în ritualurile mistice, în mitologie, artă. Eliade îi atribuie valoare inițiatică, iar în scrierile lui artistice este legată de povestea nefericitului Orfeu. În Odiseea homerică, Ulise coboară în Hades ca să-și cunoască viitorul de la profetul orb, Tiresias; Orfeu, considerat strămoș al lui Homer, se confruntă cu zeii și cu lumea cealaltă, căci el vrea s-o readucă la viață pe Euridice, așadar vrea să anuleze însăși moartea. Deși învins în idealul său, rămâne ca simbol al celui ce a coborât în lumea morții și s-a reîntors. Povestea cuprinde un ritual, pe care Eliade îl numește "de tip șamanic", sugerând misterele orfice, despre care se știe că erau precedate de o serie de purificări – vegetarianism, asceză, învățătură religioasă – năzuințele orficilor fiind transmigrația și imortalitatea sufletului.
Coborârea în infern în timpul vieții nu înseamnă moarte. De aceea, Pandele (Nouăsprezece trandafiri) acceptă mesajul de la Euridice. Ritualul cere purificare – katharsis, tehnică apoloniană -, iar maestrul Pandele se pregătește minuțios, prin intermediul teatrului. Spectacolul însuși sugerează perspectiva accidentului, care salvează istoria, căci este pusă în scenă povestea despre torna torna, fratre, întâmplarea care a dat certificat de naștere românilor. Pandele, purificat prin artă, iluminat prin anamnesis, înțelege că poate coborî, deoarece catabasa este urmată de înălțare. Chemarea iubitei moarte (Euridice) înseamnă eliberarea sufletului din închisoarea materiei și, deci, de sub apăsarea morții. Așadar, eroul romanului Nouăsprezece trandafiri coboară în lumea umbrelor pentru a-și desăvârși experiența memoriei. Este ceea ce descoperă și Adrian (În curte la Dionis), un alt Orfeu pentru care experiența coborârii (cu ascensorul) declanșează procesul de anamneză, în sensul de acces la memoria generală.
(Dictionar de simboluri din opera lui Eliade, 1997)
Prozatoare, autoarea romanelor Fantoma din moară (2008), Lizoanca la 11 ani (2009), Logodnica (2017), este cunoscută mai ales prin trilogia fanariotă, compusă din Homeric (2019), Mâța Vinerii (2017) și Manuscrisul fanariot (2015). A mai publicat Zogru (2006), Cămașa în carouri (2010), Omulețul roșu (2004), Mămica la două albăstrele (2013), Paturi oculte și Zavaidoc în anul iubirii (2024), plus peste 300 de povestiri. 40 de titluri traduse în peste 15 limbi. Între cele mai recente romane traduse: The Book of Perilous Dishes (2022, 2024, Londra), Zogru (2022, Marsilia) și A malom kísértete (2024, Budapesta) și Dorëshkrimi fanariot (2024, albaneză). Are titlul academic de profesor univ. dr., cu specializarea în istoria culturii și civilizației universale pentru film. Premii: premiul pt. Proză al Uniunii Scriitorilor /2008 și Premiul Ion Creangă, al Academiei Române/2009. doinarusti.ro https://doinarusti.ro