Îmi scrie un prieten român încântat sau scandalizat  de informația că păsările flamingos ar fi ajuns în Delta Dunării!

La mine este iarnă, o iarnă cu apă puțină până acum. Așteptăm ploile, dar de zece ani nu prea vin, nici pe jumătate. Să dăm vina pe încălzirea globală?  E timpul ficușilor tropicali, care aici cresc pe stradă fără să înghețe, iar fructele de Shefflera ajung acum  la maturitate. La mine, în sud, e timpul vinului de struguri, căci în ultima vreme a ajuns aici clima mediteraneană. Cum va fi viitorul? Pădurile din jurul orașului Santiago se usucă sub ochii noștri. Ministra Mediului Ambiant, președinta conferinței climatului pe 2019, mutată la Madrid, din cauza rebeliunii sociale din Chile, a stat acolo bine merci, fără să scoată o vorbă, iar când a fost vorba să scrie rezoluțiile forumului, și-a pus coada pe spinare fiindcă avea biletul pentru dimineață și nu voia să piardă avionul. Poate nu-i place să călătorească după-amiaza. Ori n-o interesa să vorbească despre noi, simțea poate că vorbește degeaba în fața înaltelor forumuri, unde ar fi trebuit să se plângă de americanii, europenii și chinezii care sunt până la urmă clienții exporturilor unei țări care din anii '80 nu face nici măcar un cui.

Cu pandemia stăm exact ca voi, avem 30 000 de morți. Deși Statul ne vaccinează cu spor, ne cam  aruncă toate responsabilitățile în cârcă. Sună bine, dar spitalele sunt pline de oameni care se infectează câte 7000-8000 în fiecare zi.

Azi este duminică, suntem în faza a doua, deci putem ieși de luni până vineri; miliția controlează mașinile și autobuzele, cel puțin aici, în Plaza Italia, adică în inima orașului Santiago. În rest, prin cartierele mărginașe – e mai lejer, nu se omoară cu patrulatul. 

Zilele astea în Peru au fost alegeri prezidențiale. Nimeni n-a vrut să facă o dramă din ele, dar s-au luptat Keiko Fujimori, din neamul fostului președinte Fujimori, care este în închisoare pentru delicte civile și economice, ea însăși fiind acuzată de corupție și un sindicalist, Pedro Castillo, profesor de stânga, care se pare c-a ieșit învingător. Cei mai fricoși văd în el resurecția unui grup maoist, care a purtat un război civil sângeros în anii '80 împotriva președinției și a lui Fujimori. Parcă un oarecare Marx zicea că dacă istoria se repeta, prima oară o face în formula unei mari tragedii, iar a doua oară ca pe o farsă. O să aflăm curând deznodământul. Oricum acesta va fi doar începutul… La peruani nu se știe niciodată ce se va întâmpla, nu poți face pronosticuri.

Noi mergem la alegeri duminica viitoare, dar este o altă poveste, pe care vă voi spune-o în episodul următor.

Doina îmi cerea să fiu un pic exotic, dar Chile e o țară serioasă, austeră. Suntem englezii din Sudamerica. Cât despre exotic, avem Cordillera, la peste 3500m altitudine, munți frumoși, săracii, dar fără norocul pozelor epatante, cu flori colorate, flamingo și soare.