Revistă print și online
La 18 ani, Fiodor Dostoievski afirma într-o scrisoare către fratele său Mihail:
"Omul este o taină. Trebuie s-o dezlegi. Dacă dezlegi la ea toată viața, nu poți să spui că ai pierdut vremea; mă preocupă această taină pentru că vreau să fiu om".
Aceste cuvinte îl prevestesc pe emblematicul scriitor care va portretiza Omul din punct de vedere psihologic, ontologic și metafizic.
Dostoievski explorează spațiul uriaș al sufletului uman și nu își menajează cititorii. Se scufundă în abisuri psihologice incredibile, explorează problema "personalităților puternice", demonice, dar predică și compasiunea, iertarea și iubirea creștină. Îmbinând subgenurile thriller-ului cu sinuozitățile gândirii filosofice, cu interogațiile religioase, scriitorul rus construiește intrigi alambicate care îl antrenează masiv pe cititor în acțiune. Numeroasele linii narative (drame sociale și familiale, istorii amoroase mai mult sau mai puțin controversate, crize existențiale) se împletesc amețitor și derutant, iar în centrul tuturor evenimentelor este Omul frământat de îndoieli, sfâșiat de patimi, însetat de iubire, putere și bani, căutând credința și pe Dumnezeu. Urcușurile și coborâșurile relațiilor, caracterele descrise zguduitor și descărcările electrice dintre personaje, maniera contradictorie în care acestea sunt construite generează un anumit "efect al complicității" asupra cititorului: plonjând în universul interior complicat al personajelor, cititorul devine, dintr-un martor al evenimentelor, un filtru al acestora. Ajungem să privim lumea prin ochii personajelor lui Dostoievski și s-o percepem simultan cu bătăile inimii lor. Și parcă nu este îndeajuns. Autorul ne provoacă să ne întrebăm: putem să garantăm pentru gradul nostru de "normalitate" sau al altcuiva? Cât purtăm în noi din Raskolnikov, Svidrigailov, Lujin, Stavroghin, Piotr Verhovenski, Fiodor Pavlovici, Smerdiakov sau Ivan Karamazov și cât din starețul Zosima, Mîșkin, Arkadi Dolgoruki, Dmitri sau Alioșa Karamazov? Care dintre noi este Aliona Ivanovna, Sonia Marmeladova, Aglaia Epancina, Polina Aleksandrovna, Katerina Ivanovna, Nastasia Filippovna sau Grușenka?
Marcând, anul acesta, bicentenarul nașterii lui Dostoievski (1821-2021), constatăm că în întreaga lume opera lui este în continuare analizată de critici, studiată de elevi și studenți, se organizează conferințe și se scriu teze de doctorat, se pun în scenă piese de teatru și se realizează filme. Generație după generație îl descoperă pe unul dintre cei mai citiți, traduși și studiați autori. Pornind de la aceste observații, m-am gândit că ar fi binevenit un volum colectiv care să arate cum este văzut Dostoievski în România de azi. Am invitat 24 de oameni de cultură să-l (re)citească și să îmbine abordarea academică și eseul liber, analiza de specialitate și perspectiva subiectivă. Printre autorii invitați se numără, în afară de filologii rusiști, și psihologul, și teologul, și regizorul de teatru și film, și criticul de film, și antropologul, și jurnalistul etc. A rezultat cartea Recitindu-l pe Dostoievski. 200 de ani de la naștere, care va apărea în curând la editura Litera. Subiectele abordate de către fiecare autor s-au conectat într-un mod inedit, astfel încât le-am organizat în secțiuni tematice, care atrag atenția cititorului asupra unor direcții variate ale universului dostoievskian. Eseurile răspund la numeroase întrebări: de ce rămâne Dostoievski unul dintre cei mai populari scriitori din secolul al XXI-lea? Care sunt aspectele contradictorii ale vieții și operei lui? Există perspective noi de abordare a lui Dostoievski? În ce măsură mai sunt relevante căutările religioase, filosofice, spirituale și morale propuse de scriitor, într-o perioadă în care s-au intensificat teoriile conspiraționiste, într-o lume a postadevărului, într-un angrenaj al postumanismului? În ce măsură este Dostoievki un scriitor rus și în ce măsură unul universal? Care sunt dificultățile în lectura modernă a lui Dostoievski? Și, revenind la întrebarea care a constituit impulsul pentru realizarea volumului: de ce să-l mai citim azi pe Dostoievski?
Camelia Dinu este conferențiar la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Este interesată de literaturile slave comparate. Este autoarea cărților Avangarda literară rusă: configurații și metamorfoze (2011) și Cazul Daniil Harms. Supraviețuirea avangardei ruse (2019). Pentru aceasta din urmă a primit recent Premiul Observator Cultural (2020) la categoria Critică literară */ *Istorie literară / Teorie literară.