Fenomenul memelor este ubicuu în mediul online, atingând subiectele cele mai diverse, de la arte la gramatică generativă sau arheologie. Literatura nu a putut scăpa din jocul intertextual propus de meme: cine nu ar vrea, având la dispoziție tehnologia cât se poate de user-friendly, să transforme vechile conflicte ale romanului realist sau narațiunile Decameronului în ilustrații care să stârnească râsul?

Pentru cei aflați la prima vizită în viitorul (și virtualul) muzeu al memelor, acestea sunt creații digitale alcătuite în general din text și imagine, comunicând o idee față de care autorul (de obicei anonim) se poziționează ironic sau critic. Traseul cultural al memelor este destul de accidentat și insuficient cercetat. Împart numele cu un concept contestat din biologia evoluționistă, unde mema reprezintă o idee care se perpetuează în societate prin imitație, un fel de unitate culturală analogă genei naturale. De altfel, mai toate încercările academice de delimitare a memelor încep de la Richard Dawkins și cuvântul inventat de acesta, de la grecescul mimesis, pe modelul englezescului gene.

Ubicuitatea fenomenului se datorează participării memelor, prin natura lor, la marea cultură vizuală în care trăim. Literatura poate fi acum pusă pe tapet, decontextualizată, recontextualizată, ironizată, admirată și continuată prin jocul intertextual și semiotic al memelor. Ca orice formă de expresie umană considerată, din diverse motive, prolifică, memele au ajuns să aibă și ele "vârste". Pentru cei care doresc să afle mai multe despre memele clasice, o simplă căutare a cuvintelor Advice Animals va fi de ajuns: fondul colorat, atrăgând atenția asupra centrului imaginii, unde stă, de regulă, un cap de animal prins într-o ipostază sugestivă, este completat de textul ironic, similar structurii dialogate a unui banc simplu. Dincolo de câteva repere ale graficii memetice (fontul Impact, așa-numitul stil internet ugly, predilecția pentru cadre cinematice etc.), textul unei meme ancorează, de multe ori, subiectul acesteia.

​ Dar cum se prezintă literatura română prin această lentilă cibernetică? Destul de bine, aș zice. Platformele pe care memele sunt publicate sunt filtrate în cascadă. Astfel, majoritatea încep de pe 4chan, "cad" prin selecție în Reddit, de unde ajung, printr-o altă selecție, în platformele de uz larg: Facebook, Instagram. Selecția înseamnă crearea de grupuri pe care memele sunt uploadate, discutate, "votate". Apoi începe diseminarea pe paginile dedicate, deschise publicului larg. Meme literare românești se găsesc pe grupuri și pagini de Facebook intitulate (anticanonic și post(post)modern?) Junimea, I.L. Caragiale, Ion Creangă. Cumulat, aceste pagini au 2.280.000 de "interacțiuni" umane (like-uri și urmăritori). Alte două pagini de Facebook, intitulate declarativ Meme literare sau Meme literare pentru simplii bibliofili, strâng 32.000 de astfel de interacțiuni. Unele pagini sunt făcute de adolescenți pentru adolescenți; altele par să antreneze și alte categorii.

​ Literatura română este ironizată, criticată, recontextualizată și, aș spune, schematizată. Unele stereotipii didactice care străbat discursul instituțional, precum schemele de tip "ciorchine" despre simbolismul cuvântului "plumb" la Bacovia, sunt taxate prin asocieri umoristice paradoxale. În locul lui Bernie Sanders, figură publică memată de mai multe ori, este juxtapus prin colaj vizual chipul atotcunoscut din manuale al lui Bacovia. Textul original din spotul de campanie al lui Sanders ("I am once again asking for your financial support") este modificat pentru a explicita mesajul ironic. Recontextualizarea este mecanismul principal al memelor: astfel, călătoria lui Iona prin caznele peștilor biblici (și sorescieni) este reimaginată ca joc video.

Viețile spawnate din mediul virtual sunt asemenea vieților din literatură: întrerupte, reluate, citite pe repede-înainte, abandonate sau luate în serios. Universurile compensatorii ale adolescenților au inclus mereu literatura; acum, există doar mai multe habitate în care mecanismele literare există (digitale, cinematice, ludice).

Urmărind memele, literatura română pare să fie citită. Pentru a-l ironiza pe Camil Petrescu, în raport cu Proust și Gide - sunt necesare și elemente de istorie literară. Însă internetul este evaziv: o glumă poate avea un background de erudiție, sau poate avea o matriță de clișee predate din generație în generație. În orice caz, memele sunt o expresie creativă a receptării, și pentru asta merită atenția noastră, măcar ca un nou mod de comunicare a unor ironii și critici (relativ) vechi. Memele sunt, devin sau au potențialul să devină un paracanon digital al formelor culturale canonice.

SURSE

Camil Petrescu

https://www.instagram.com/p/CH2fqN_JjrH/

Bacovia - Bernie Sanders

https://www.facebook.com/memeliterare/photos/160248142242255