Într-un articol de opinie din ziarul New York Times, din 23 aprilie 2020, Orhan Pamuk mărturisea că lucrează de patru ani la un roman având ca subiect izbucnirea celui de-al treilea val de epidemie de ciumă din istorie, care a făcut victime mai mult în Asia decât în Europa. Romanul se numea Veba Geceleri (Nights of Plague) și a apărut în martie 2021 la Editura Yapı Kredi, urmând ca ediția în limba engleză să fie publicată la Viking, conținând de asemenea desenele și hărțile desenate de autor pentru a ilustra lumea pe care creat-o, inspirate din documentarea sa.

Orhan Pamuk utilizează izbucnirea ciumei ca pe o hârtie de turnesol, pentru a analiza asemănările și deosebirile dintre lumea occidentală și lumea musulmană dominată de tradiție. În plus, scriitorul afirmă că orientalilor li se atribuie în mod preconceput fatalismul ca reacție în situațiile de criză, de aceea, în romanul său, dorește să pună în contrast această atitudine cu cerințele unei lumi seculare și moderne.

De atunci și după apariție, romanul a uimit nu numai prin măiestria bine cunoscută a autorului, ci și prin coincidența dintre subiect și momentul publicării. Pe fondul izbucnirii unei epidemii de ciumă în anul 1901, în fictiva insulă Minger, aparținând Imperiului Otoman, cartea arată evoluția personajelor care trebuie să înfrunte această situație de criză, la care sunt obligate să-și adapteze viața, ideile și sentimentele, prezentând numeroase similarități cu ceea ce se petrecea deja în realitatea dominată de Covid-19.

Din cercetările făcute de-a lungul timpului pentru această carte, autorul trage anumite concluzii despre ceea ce se aseamănă și ceea ce diferă în abordarea epidemiilor de către autorități și în efectele asupra societății, așa cum se reflectă acestea în literatură.

Sprijinindu-se pe exemple precum Jurnal din anul ciumei al lui Daniel Defoe și Logodnicii de Alessandro Manzoni, Orhan Pamuk subliniază în primul rând negarea oricărei probleme de către autorități, apoi răspândirea zvonurilor și a informațiilor false, generate de lipsa de educație și de acces la surse credibile, adăugând totodată și neputința instituțiilor religioase de a oferi soluții și răspunsuri convingătoare.

Reacțiile oamenilor sunt de neîncredere și de mânie, pe de o parte, simțindu-se abandonați atât de autoritățile laice, cât și de cele religioase, iar pe de altă parte, considerându-se victime ale unor forțe oculte și malefice care au în plan distrugerea lor, ceea ce, de-a lungul istoriei, a dus la izbucniri vindicative față de anumite categorii de populație (creștinii din Imperiul Roman sau evreii din țările predominant musulmane și creștine), vinovate de fapte care au provocat răspândirea bolilor.

Față de perioada de timp evocată în romanul său, Pamuk spune că principala deosebire o reprezintă educația și accesul la informație, luând astfel naștere două tipuri de sentimente: fiecare este singur cu frica lui, dar în același timp, vede că și alții trec prin același pericol și înfruntă aceleași probleme, ceea ce poate însemna că nici în altă parte nu există scăpare, dar și că putem fi solidari, învățând și aplicând soluții găsite de ceilalți. Oamenii, afirmă scriitorul, sunt mai aproape unii de alții ca niciodată.