nr.crt.

Săptămânal de cultură independent

O vară în Italia

Când aveam șase ani nu ne gândeam decât la joaca din spatele blocului: cartonașe, figurine, șotron, coarda pentru fete, fotbal, pititea. Până când venea seara, în casă nu intram decât pentru cele cinci minute de desene animate cu Mihaela și Azorel. Iar apoi săream cu toții pe geam dacă stăteam la parter sau alergam pe scări spre parcarea asfaltată.

Nu voiam să pierdem niciun minut de joacă. Apoi a venit revoluția desenelor animate. Niciodată nu mai stătusem atâta la televizor: Tom și Jerry, Bugs Bunny, Popeye, Chip și Dale, Ciocănitoarea Woody, toate la grămadă. Printre desene apăreau soldați cu mitraliere, tancuri, sânge, oameni speriați și ciufuliți, dar singura noastră grijă era joaca.

Sailor Moon, Pirații Apei Negre, Jonny Quest, The Jetsons, The Flinstones, Jabberjaw. Cei mari voiau să vadă procesul cu Nicolae Ceaușescu, cel de pe prima pagină a tuturor cărților, dar mult mai bătrân și cu un fular ponosit. Pe noi nu ne interesau decât Nils, Perrine, Pinocchio, Voltron, Pif și Hercule, Saber Rider și Șerifii Stelari, Captain Planet, Denver, Ratonii, Sandybell, Țestoasele Ninja, Don Coyote și Sancho Panda, Aventurierii Spațiului, Pirații Apei Negre, Candy Candy, Lidia și floarea cu șapte culori, Barbarul Thundarr, Oblio. Două corpuri împușcate lângă un zid, mai mototolite decât hainele de pe ei, oameni morți pe străzi, clădiri ciuruite. Dar noi plângeam în fața aventurilor lui Candy Candy, torturată de niște copii mai mari și mult mai răi.

Apoi au apărut Italia Uno și Cartoon Network. L'incorreggibile Lupin, Papà Gambalunga, Il mistero della pietra azzurra, Gargoyles, Il risveglio degli eroi, dar șocul cel mai mare a fost canalul dedicat desenelor animate, posibilitatea de a sta o infinitate în lumea noastră la televiziunea prin cablu. Fish Police, Freakazoid, SWAT Kats, Pinky and the Brain, The Powerpuff Girls, Batman: The Animated Series, 2 Stupid Dogs, Looney Tunes, Johnny Bravo.

Listele se întindeau la nesfârșit. La televizor adulții se uitau la bătăi cu mineri, greve și alte nebunii. Noi băteam mingea, mestecam gumă cu aromă de dovleac și beam suc de la TEC. Televizorul color ne intrase în suflet și fețele în alb-negru fuseseră uitate în cărțile prăfuite.

Florin SPĂTARU

Florin Spătaru (n. 1983) a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București. A câștigat concursuri literare în Franța și a fost publicat în Nouvelle Quinzaine littéraire din Paris. A publicat în revistele Argos, Dilema Veche și în Revista de povestiri. Romanul său de debut este Greier de topaz (2022), nominalizat la Premiile Ficțiunea. A mai publicat poeme și proză scurtă. Cel mai recent volum al său este Viespea de pe limbă (2023), povestiri.

în același număr