Julian Barnes, Elizabeth Finch, Knopf, 2022

Romanul lui Barnes, publicat în aprilie, e reeditat în august, fiind una dintre cărțile care au circulat printre inițiați de-a lungul acestor luni. Din nou mediul universitar, dar epurat de latura satirică, obișnuită în scrierile sale, printr-o poveste de dragoste "înaltă" și prin rafinamentul cultural al scriiturii. Elizabeth Finch este un personaj construit cu multă căldură, parcă venit din numeroasele cărți care i-au potențat capacitatea de a reinterpreta idei, de a reconstrui trecutul, cum zice ea. De fapt, e mai mult decât un personaj, e o construcție spirituală, strălucitul romancier urmărind conexiunile și efectul ideilor lui Elizabeth Finch, pe cât de neconformiste pe atât de creatoare, capabile să-și continue drumul multă vreme.

Kate Kirckpatrick, Beuavoir. O viață, Litera, 2022

La începutul anului a apărut la Litera, în traducerea lui Carmen Caranfil, volumul monografic Beuavoir. O viață - de Kate Kirkpatrick. O biografie cu totul inedită, impresionând prin uzul de jurnale și scrisori nepublicate ale uneia dintre cele mai reprezentative voci & prezențe culturale ale secolului al XX-lea, și nu doar, Simone de Beauvoir. Simbolic, se pun în valoare acele episoade din viața personală & literară, lipsite de stereotipurile (arhicunoscute) biobibliografice ale "simbolului feminității eliberate".

"... Kate Kirkpatrick ne arată de ce avem atât de multe de învățat de la Beauvoir", nota New Statesman. Fapt datorat, pe de o parte, complexității marcante a scriitoarei franceze, iar, pe de altă parte, viziunii și funcțiilor literare pe care Kirckpatrick reușește să le pună în pagină. O carte-eveniment, care nu trebuie să lipsească din biblioteca personală.

Mohsin Hamid, The last white man, 2022

O carte cu un subiect tare, apocaliptic, în ton cu contextul actual... Pe scurt, protagonistul, Anders, se trezește într-o dimineață schimbat – pielea i se întunecase, iar reflexia din oglindă i se pare străină. Secretul îl va împărtăși doar cu iubita, însă ceea ce aflăm mai târziu este că "epidemia" se răspândise peste tot. Adică, oamenii se trezesc în noi și noi (re)încarnări. Un text limită care pune oamenii în situații limită. Frică, furie, empatie, transcendență, toate reprezentate & trăite cu patos în proza "lirică" a lui Hamid.

François Villon, Balade Și Alte Poezii, trad. de Adrian Vasiliu, Tracus Arte, 2022

Recenta traducere din Villon (1431-1463) constituie un eveniment și un cadou de vară. Stilul baladesc, care l-a impus, meditația, uneori de tip preromantic, dar mai ales limba poeziei sale îl așează printre creatorii liricii moderne. Confesiv și ironic, pasional și hedonist, portretul unui personaj viu se încheagă treptat din versurile sale. După cum explică traducătorul, volumul de față se compune din Legatul sau Micul Testament și Marele Testament, ultimul  fiind presărat cu celebrele balade, catrene, versete și rondeluri.  

Verva și capacitatea contaminatoare sunt două dintre calitățile lui Villon, din care motiv considerăm că e o lectură obligatorie.

Carlos Ruiz Zafon, Orașul de abur, Polirom, 2022

Roman marca Zafon, cu acțiune amplă și numeroase fire, care duc spre Cimitirul cărților și spre biblioteca misterioasă, din romanele anterioare. Din nou Barcelona, din nou secrete care se dezleagă cu o lentoare specifică autorului care și-a făcut faima de romancier al suspansului. Și un imaginar care pendulează între gotic și și epopeile fantasy ale ultimelor decenii.