Adi Secară nu mai e doar cronicar literar, poet și prozator. A devenit și dramaturg! Bine, el scria teatru de multă vreme, a mai citit și la cenaclul "Noduri și Semne" din Galați. Însă acum i s-a pus în scenă prima piesă, "Santinela".

La Galați e în plină desfășurare un proiect unic la nivel național. El se intitulează "4-3-2-1". Mai precis, patru dramaturgi, trei regizori, două luni, un teatru. Teatrul din Buzunar din Galați, singura trupă independentă din oraș, pune în scenă piesele a patru dramaturgi locali. Piesele sunt regizate de trei regizori locali. Proiectul se desfășoară timp de două luni, iar scena e cea a Teatrului din Buzunar. Ați mai auzit în țară de așa ceva? Iar ca lucruri să fie și mai interesante, Asociația Creatorilor de Ficțiune e și ea implicată, de la texte, la regie, la promovare. Doamna Isabela Oancea, directoarea trupei de teatru, e unul dintre membrii filialei de aici. La fel ca și proaspătul dramaturg Adi Secară.

Un astfel de proiect are o putere formatoare. Practic, el naște o generație de dramaturgi la Galați. Din ceea ce am mai vorbit cu doamna Isabela Oancea, inițiativa va fi reluată și anul viitor. Aviz autorilor de texte din Galați! E o situație de tip win-win, cum se spune. Dramaturgii își văd textele jucate (finalitatea deplină a unui astfel de text), iar teatrul beneficiază de texte scrise pentru oamenii din trupă, de flexibilitatea autorului, ba chiar de posibilitatea de a-i fi scrise texte pe o idee anume. Un cerc virtuos pus în practică, iată, cu resurse provenind din mediul privat.

În textul lui Adi Secară s-a intervenit în momentul regizării, dar s-a intervenit inteligent. Nu tot timpul ceea ce dă bine pe hârtie are și succes la public. Iar fără lipici la public, o piesă nu atrage. Ritmul piesei este alert, aduce, într-un fel, cu filmul "Cabina telefonică" ("Phone Booth, Colin Farrell, 2002). Tot la telefon se desfășoară aproape întreaga acțiune. Avem confesiuni esențiale și un personaj care aproape că ajunge să spună, ca-n Sartre, "Infernul sunt ceilalți!" Apoi mai sunt scene care aduc aminte de "In Bruges" (Colin Farrell, 2008), legate de un sentiment alienat al datoriei. Sistemul te are, sistemul îți ia mințile, ești o păpușă în mâna sistemului. Iar sistemul e reprezentat, în piesa lui Adi Secară, de armată. Piesa le va trezi multe amintiri celor care au făcut armata (nu e cazul autorului rândurilor de față). Ca santinelă o poți lua razna chiar și fără să vorbești la telefon (așa mi s-a povestit, așa am citit). Dar când te mai sună și un superior care nu e deloc în apele lui, atunci... Dar va trebui să luați un bilet spre Galați pentru a vedea textul lui Adi Secară pus în scenă de Isabela Oancea, cu Theodor Crețu și Gheorghe Aurelian Răducu actori.

Că tot veni vorba de actori, trebui morțiș să-i felicit! Au jucat exemplar!!! În rolul santinelei, Theodor Crețu a știut să îmbine magistral ironia cu disperarea, momentele de comedie cu meditațiile ambigue șoptite imaginar în telefon de către superiorul lui. În rolul secundar, Gheorghe Aurelian Răducu a făcut o figură excelentă și e un mare câștig pentru tânăra trupă din Galați. Ambii sunt la început de carieră. Energia și flexibilitatea lor, combinate cu un text provocator și profund, fac din "Santinela" un spectacol demn de debutul ca dramaturg al lui Adi Secară. E un câștig pentru el personal, dar și pentru scena culturală locală.

O trupă privată de teatru, un proiect unic pe plan național și o Asociație care strânge sub umbrela ei experiențe culturale din cele mai diverse, iată cheia succesului la Galați!