Revistă print și online

Un roman de premii: Nașterea eroului

Una dintre cele mai așteptate întâlniri organizate de editura Litera sub titulatura de "Cafenea Scriitorilor" la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus a fost debutul lui Andrei Ungureanu cu romanul "Nașterea eroului" (ed. Litera, BPC, 2022). Manuscrisul a câștigat Premiul I la concursul "Primul roman" (ediția 2022), organizat de editura Litera, fiind primul său roman, după un volum de proză scurtă, publicat în 2021, "Povestiri și întâmplări din țara fumului". Autorul e asistent universitar la Sibiu și ex-bursier al guvernului francez. Din câte am aflat cu ocazia lansării cărții, a petrecut aproape cinci ani în Franța.

La întâlnirea de la Gaudeamus, Andrei Ungureanu i-a avut alături pe scriitorii Alina Pavelescu, Ligia Pârvulescu, Emanuela Ilie și subsemnatul. Autoare a prefeței cărții, Emanuela Ilie a povestit cu ce încântare a selectat manuscrisul, surprinsă fiind în primul și în primul rând de subiect. Da, cartea are un subiect incomod și e scrisă într-un stil crud-realist. E vorba de un tânăr din Senegambia (Senegal și Gambia), personaj care, purtat de iluziile unui trai decent, își face cu greu drumul către capitala Franței, unde ajunge, în cele din urmă, altceva decât sperase. Chiar și autorul a recunoscut că nu i-a fost comod să treacă iar prin carte, cruzimea multor imagini sapă adânc în suflet și rămâne pe retina interioară.

Dincolo de realismul descrierilor, care e primul lucru pe care-l remarci citind cartea, cred că altul e punctul forte al cărții. Comentatorii de la lansare au pus accentul pe cunoașterea foarte bună a argoului francez. Da, limbajul e fermecător, efectul de oralitate este atins. Dialogurile sunt vii, vezi efectiv personajele în fața ta. Faptul că tânărul senegambian are studii superioare, îl face să privească cu mult simț critic avalanșa de ideologii din "lumea civilizată". Eu mai degrabă aici văd punctul forte al cărții. Andrei Ungureanu reușește să surprindă frământările intime ale societății franceze de azi. Am stat și eu luni bune în Franța, lucrând la o firmă din IT de acolo. M-am plimbat de multe ori seara cu metroul, am ascultat mirat modul în care se vorbește limba franceză în autobuz. Dar n-am avut, recunosc, un contact atât de profund cu frământările ideologice ale Franței.

Spiritul polemic și atenția la astfel de dedesubturi dau forță romanului "Nașterea eroului". E o adevărată mostră de sol, surprinde toate straturile societății și neliniștile lor. Te-ai gândi că e un intelectual francez, așa de bine vorbește. Extremiști de tot soiul, activiști fanatici, anarhiști, militanți antireligioși, refugiați, emigranți din toate colțurile lumii – toți își au locul în cartea lui Andrei Ungureanu. Un melanj pe care l-am simțit și eu pe străzile Parisului. Sunt multe filosofii de viață acolo, lucruri pe care autorul le-a observat cu atenție. Poate uneori sunt prea rafinate meditațiile tânărului african, dar îi putem scuza asta de dragul de a savura un tablou atât de profund al societății franceze contemporane.

Glumind, l-am întrebat pe autor, la Gaudeamus, dacă mai intrăm în zona Schengen după apariția cărții "Nașterea eroului". E o glumă, însă pică foarte bine cartea pe dezbaterile politice la zi, pe refuzul Austriei de a primi România în Schengen din cauză că țara noastră ar fi, chipurile, o rută pentru emigrația ilegală. Nu vreau să dezbat aici subiectul. Însă am remarcat, citind romanul lui Andrei Ungureanu, cât de actuală și stringentă e tematica lui. Articole peste articole, tot soiul de luări de poziție și diferențieri între refugiații din zonele de război și emigrația economică, prima fiind de înțeles, a doua mai puțin. Nu e cazul aici să susținem o poziție sau alta, ci doar să remarcăm faptul că tema romanului lui Andrei Ungureanu este una fierbinte. Și să vă invit să citiți cartea pentru a vedea tot soiul de atitudini și un alt punct de vedere, cel al emigrantului din țările africane. Noi, românii, avem o lungă tradiție cu emigrația în Vest, însă, parcă, e mult mai dur ceea ce descrie romanul lui Andrei Ungureanu. Traversarea continentului negru seamănă cu bolgiile infernului dantesc. Și, apropo de Dante și catacombele pariziene, îmi amintesc un citat de la una dintre intrările din "Divina comedie": "Lasciate ogni speranza, voi ch'intrate"/ "Lăsați orice speranță, voi cei care intrați". Este fix ceea ce ar fi trebuit să facă eroul cărții lui Andrei Ungureanu, dar s-a ambiționat să creadă în iluzii.

Erou, adică... antierou – că de atât are nevoie propaganda antiemigrație. Cu toate că, în naivitatea și inocența lui, Moussa, că așa îl cheamă, a dorit doar să scape de sărăcie și să aibă un loc de muncă cinstit. Un trai decent, un rost în viață. Dar nu a putut face pactul cu ideologiile agresive, așa că, decât să îmbrățișeze idei pe care le simte ca fiind toxice, preferă să doarmă prin metrou și să se zbuciume la marginea societății. E mai bine? Greu de zis dacă aici e o balanță între bine și rău, o alegere etică. Destinul lui Moussa e mai degrabă o barcă plutind în derivă, nu doar pe Mediterană, ci și pe apele ideologiilor tulburate ale lumii de azi. Purtat de forțe pe care nu le îmbrățișează, aruncat dintr-o gură de metrou în alta, dintr-o situație grea într-una și mai grea, Moussa își găsește un soi de echilibru, alegând răul cel mai mic.

Însă finalul cărții ne arată un Moussa luând altă înfățișare, asemeni unui Joker interpretat de Joaquin Phoenix: "Se spune că ne naștem de două ori: prima dată când venim pe lume și a doua oară când aflăm de ce am venit aici. Prima oară, Moussa s-a născut un copil sărac, într-o periferie săracă. A doua oară, Moussa s-a născut într-o noapte, în celulă, și s-a născut erou. Era noapte și zăcea undeva departe, între lumi necunoscute, și, fără să știe cum, a aflat răspunsul. De fapt, i s-a dat: trebuie să devină un erou. Va fi un erou nu pentru că va construi, ci pentru că va distruge. Șandramaua asta infectă pe care deontologii o numesc civilizație modernă nu mai merită să rămână în picioare. Cine distruge răul merită titlul de erou. Călare pe valul de simpatie din partea progresferei, alimentat de ură, Moussa știa că acum e pregătit să devină cine fusese sortit să fie."

Ce se va întâmpla în continuare cu Moussa poate că vom afla într-o viitoare carte. Sau nu. Nu contează atât de mult asta. Însă ceva e cert: s-a născut un autor! Romanul lui Andrei Ungureanu are o temă profundă, actuală, scriitorul are forță narativă, descriptivă și surprinde cu mare talent argoul francez, dar și frământările intime ale societății europene actuale. Câștigarea premiului pentru debut și publicarea lui în "Biblioteca de proză contemporană" de la editura Litera sunt realizări importante și o carte de vizită excelentă! Aștept cu interes un nou roman!

Andrei VELEA

Scriitor gălățean (născut pe 3 februarie 1980), Andrei Velea scrie proză, poezie, eseu jurnalistic, fiind autorul mai multor cărți, între care "Gimnastul fără plămâni" (2010), "Hotel în Atlantida" (2011), "Lumea e o pisică jigărită" (2012), "Orgoliul" (2013), "Plaja de la Vadu" (2013), "Benzinăria whiskey" (2017) "#Agora" (2018), "Omul vag". Cel mai recent volum al său este "a.normal" (2022), un roman foarte bine primit de public. Implicat în promovarea culturală și în diverse acțiuni sociale, Andrei Velea face parte din diverse grupuri, fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România și președintele filialei Galați a Asociației Creatorilor de Ficțiune.