O inedită apariție editorială de la editura A.C.S. (Art Conservation Support) este În casa bunilor, un mic album-carte realizat de Laura Hangiu și Ana Bârcă. Ilustrațiile sunt semnate de Crina Ungureanu și Maria Victoria Boieru, iar ediția e îngrijită de Anca Dină. A apărut în 2017. Un dicționar explicativ și ilustrat al termenilor care țin de casa tradițională românească, cartea este o introducere în lumea satului. Având în vedere că vorbim despre un volum dedicat copiilor și pe înțelesul celor mici, animalul care face trecerea dintr-un capitol înspre altul este Pisicuța Gheruță, fiind prietena ta pe parcursul cărții.

În casa bunilor conține zece capitole, fiecare prezentând un proces ce ține de construirea unei case tradiționale și a anumitor încăperi și rostul lor în viața zilnică a locuitorilor. Primul capitol introduce conceptul de tradițional și de autohton prin prisma istoriei. Al doilea capitol, intitulat Casa din sat, ne prezintă diferitele tipuri de sate (compacte, răsfirate, risipite), dar și modalitățile de îngrădire din jurul casei. Al treilea capitol se centrează pe Materialele de construcție și explică modalitățile de folosire are lemnului, pietrei, lutului, stufului și paielor. Următorul capitol – Cum construiau casele? – explică etapele construirii unei case tradiționale de la fundație și temelie și până la pereți și acoperiș. În continuare, cartea întocmește o diviziune între Case din lemn și Case din lemn și pământ. Ne este explicat motivul pentru alegerea fiecărui tip de lemn și ce rol urma să îndeplinească în construcție. De exemplu, ne este prezentat procedeul care se numea coaserea bârnelor sau obținerea lemnului pentru acoperirea caselor sau pentru decorarea stâlpilor de prispă cu diferite figuri geometrice. Casele care întrebuințează și pământ sunt în special cele din Dobrogea, unde lemnul este mai greu de găsit.

Apoi se face trecerea spre Interiorul casei, prezentându-ni-se prin desene și ilustrații cele patru colțuri ale casei, adică cel cu vatră, cel cu pat, cel cu masă și laviță și cel cu dulap sau blidar. Acesta este principalul capitol în care ni se prezintă viața la țară, cu trimiteri la toate zonele din România. Câteva pagini și ilustrații sunt dedicate țesăturilor și ștergarelor.

Un alt capitol prezintă Anexele gospodărești și întrebuințarea lor, precum șura cu grajduri; porumbarul unde se țineau știuleții; pătul pe piloni unde se țineau boabele de grâu, porumb sau orz; cămara pentru depozitarea alimentelor; pivnița care putea fi la suprafață sau îngropată pe jumătate sub casă. O mică secțiune specială este dedicată meșteșugarilor și meseriilor artistice. De exemplu, fierăria sau atelierul fierarului era amplasată la o răscruce de ulițe, în apropierea unui pârâu.

Penultimul capitol face trecerea înspre colectiv și reprezintă o trecere în revistă a unor Construcții comunitare. Spre exemplu, moara era dată în folosință de o familie pentru întreaga comunitate, fiind întrebuințată pentru măcinarea cerealelor; teascurile pentru presarea și stoarcerea semințelor și fructelor; iar pentru spălarea țesăturilor erau construite pive și vâltori. Alte construcții includ cherhanaua din Dobrogea, specific construită pentru prepararea și depozitarea peștelui; fântâna sau jgheaburile (pentru animale); podurile; scrânciobul (un leagăn folosit de copii la sărbători, în special de Paște).

Ultimul capitol este dedicat unor Elemente tradiționale în arhitectura modernă și urmărește elementele încorporate astăzi în construcții cu caracter tradițional.

Elementele speciale de la sfârșitul fiecărui capitol din Pagina cu activități includ întrebări cu răspuns deschis, explicarea cuvintelor noi, continuarea unor motive decorative, recunoașterea obiectelor tradiționale, desenarea anumitor construcții învățate în fiecare capitol, recunoașterea materialelor folosite în confecționarea obiectelor sau caselor, potrivirea literelor cu numerele din imagine sau scrierea literei corespunzătoare, rebusuri din cuvintele învățate, așezarea corectă a obiectelor de mobilier într-o imagine. Mai mult, există chiar un mic rețetar dacă vrei să știi ce frunze sau fructe erau folosite pentru obținerea culorilor, un glosar la sfârșit al tuturor cuvintelor noi și o bibliografie pentru lecturi viitoare.

În concluzie, cartea este un bun material auxiliar, în special atunci când operele literare predate țin de lumea satului și ca un mod de pregătire înainte de o vizită la muzeul etnografic.