A o mie și una…

Totul mi se trage de la o lampă

Lampa care te privea cu ochii ei electrici,

Scurtcircuitând discreția,

Când ședeai tolănită și goală

În patul alb

Parcă proaspăt nins!

Ei bine, lampa aia

Era o lampă mai data naibi decât lampa lui Aladin…

A fost odată ca niciodată...

Când

am făcut cunoștință,

Ți-am strâns ușor

mâna,

Am dus-o la buze,

Ți-am sărutat-o...

Apoi,

i-am dat drumul

Ca unui fluture,

Ca unei pietre

în luciul unu ...