*Un abur subțire se ridica din râu; era ca și cum spiritul apei se înălța ușor înspre abisul de deasupra, neluminat de stele și nici acoperit de nori grei... În depărtare, clădirile mă păcăleau înspre a crede că sunt aproape de casă. Cunoșteam bine această priveliște, iar zăpada dintre șinele din fața mea părea atât de familiară! Însă acest loc nu era acasă... Ceva era greșit... Atunci când ridicam privirea, împietrită totuși din a mă mișca mai mult, cerul abisal, gol, neînsuflețit nu îmi mai șo ...