Cu un doctorat în filologie și cu o experiență bogată ca traducător, Mihai Vakulovski (n. 1972, a adus în literatura română autori ruși care dau și măsura preferințelor sale: Daniil Harms, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin, Frații Presniakov, Venedikt Erofeev, Mihail Kononov, Zahar Prilepin, etc. A debutat cu volumul de poezie Nemuritor în păpușoi (1997), bine primit de critică și premiat. A publicat apoi proză, teatru, critică literară, eseu, istorie recentă, cărți de interviuri etc., fiind prezent în publicații & antologii din țară și din străinătate. Mihail este tradus în engleză, germană, rusă, franceză, italiană, catalană, greacă, lituaniană. Cel mai recent volum al său este romanul Tata mă citește chiar și după moarte (2020). Numele fraților Mihail și Alexandru Vakulovski este legat de revista Tiuk! și de mișcarea literară din jurul ei. PREMII: Premiul Uniunii Scriitorilor (1997), Premiul Soros pentru poezie (1997); Marele Premiu Underground Literar pentru Management Cultural Performant (2001); Premiul Underground Zona alternativă pentru Biblioteca Tiuk! (2002); Premiul pentru Traducere (Tomis, 2009); Premiul Timpul pentru cartea de critică literară a anului (2010); Premiul de critică la Salonul Internațional de Carte de la Biblioteca Națională din Chișinău (2011) pentru Portret de grup cu generația "optzeci“ (Poezia); Premiul Interviuri culturale al Salonului Internațional de Carte din Chișinău, 2012; Premiul Proză – Noii Barbari pentru Biblidioteca (2012), Premiul pentru Proză pentru anul literar 2015, oferit de Biblioteca Ștefan cel Mare, Chișinău; Premiul "Nichita Stănescu", la Salonul Internațional de Carte Chișinău, 2014, pentru Riduri; Premiul Librarul Anului, oferit de Festivalul Internațional de Poezie și Muzică "Poezia e la Bistrița" (2018)