Mă ridic din pat ca din groapă și mă îndrept spre aragaz. Cu mișcări letargice, pot simți cum apăs întunericul cu tălpile. În timp ce fierbe apa în ibric, privesc pe fereastră cu teama de a nu avea aceeași senzație ca în ultima vreme. Sunt câteva zile după Crăciun și pelicula gri pe care sărbătoarea a lăsat-o în urmă se intensifică. E ca un fum înecăcios, un soi de stare soră cu singurătatea. Lumea își târăște brazii prea devreme la gunoi, câțiva bătrâni bine îmbrăcați se mișcă greu pe alei, pro ...

Pentru mine era cu adevărat prima vară.

Ieșisem afară după doi ani de stat în casă, crezând că voi părea mai nebună în fața lumii sau că nu voi mai ști să-mi vorbesc limba. M-am trezit din somn brusc, ca și când m-aș fi înecat cu un păianjen. Atunci mi-am spus: dacă nu ieși acum, nu vei mai ieși niciodată. Corpul se obișnuiește cu mizeria.

Era atâta singurătate în mine, că în fiecare noapte înainte de a adormi, mă uitam la felinar și lumina lui devenea familiară ca o prezență umană. Într-o ...