POEME

din volumul proaspăt apărut Quince dias de Marzo de Enrique Nogueras

în traducerea Alexandrei Niculescu

I

O fereastră veche,

dacă în casă ar rămâne

ar traduce imprecise

imagini pe care șiroiește apa de ploaie.

VI

Cerul era un incendiu,

noaptea un câmp,

o junglă extrem de vie și, închiși,

am ajuns să fim în același timp

vânătorul, 

fiara:

împușcătura și rana.

VII

Lira ruptă cu furie,

leneșa mânie a vântului,

cu ce grație respiră

aproape fără suspin

și doar dorința îi e aliment.

IX

O linie de umbră te salută:

n-o poți trece, dar te salvează.

X

În zadar vei căuta un sens acestui cer de plumb

sau intensității din frumusețea amiezii.

Din zgomotul autobuzului îi privești

prin geamurile murdare, și ceremonia 

confuză a orelor, dansul lor răsfățat

te mângâie și te învăluie în halouri de aur murdar

vibrând în derivă…

XI

Străin răsăritul

Desenează bucle de spumă

și ceață în aburii

reci ai sărutării de ieri;

când se sting luminile

strălucești mai tare

și corpul tău e pentru mine o cale,

o potecă de un roșu-carmin.

Și nici tu nu mai ești o doamnă,

Nici eu nu mai sunt un cavaler.

XIII

Ca cine-și pierde mințile

fac preziceri

Caut semne

Așa. Ca cine iubește.

XIV

Ca o pasăre care-și aruncă

întrebarea în aerul risipit

Așa te iubesc.

Ca strigătul care sparge, fără să-i pese de spațiu.

Cum pândește și fentează

în timp ce își pregătește răspunsul pisica.

XV

Resturile sâmbetei 

lasă o maree murdară duminică

și monotonia proaspătă a dimineții ascunde

goluri, întrebări, urmări, răspunsuri:

semnele unui destin,

indicii pe care tu le scrutezi,

nebună,

privindu-mă în ochi.

Și FINAL

Se pierdea privirea prin zăpada 

așa de albă, și în miniatură munții

un peisaj de prisos

pentru inima tulburată.

Ce frumos să fii una cu noaptea și cu luna

Și acolo să-ți lași scrise numele și adresa.

Acum, când nu e ninsoare sau ploaie sau fum

niciodată peste acoperișurile astea, când

martie nu mai e refugiu, nici manifest, amintește-ți de mine

cum îmi amintesc eu de tine, nu uita

că în gloria lui martie timp de cinsprezece zile,

timp de cinsprezece nopți,

care sunt zilele și nopțile toate, 

am fost vii pentru totdeauna.