Peisaj de anul trecut

De la fereastra spitalului

se văd

un automobil Škoda Fabia,

câteva bănci ruginite

și un copac înflorit.

Mașina e a unui doctor,

băncile cică sunt acolo de când lumea,

dar copacul -

- nu l-am remarcat pana acum.

L-or fi internat ieri

și probabil că-i vor da drumul

când va rămâne din nou fără flori.

*

luăm analiza din pumn, să ne lămurim,

o să doară, dar măcar știm o treabă,

cuțitul din plastic în ceaiul roz pentru cardiaci

marmelada pe trei biscuiți macerați

produs în unitate de tip catering,

perfuzia cu vitamina C printre casoletele

cu ghiveci călugăresc,

evitați să stați întinși pe spate,

ați putea pierde vizita de seară,

clexane-ul în abdomen sau în omoplat,

apă în cantități suficiente pentru

menținerea tensiunii la un nivel acceptabil,

colinde pesediste cu Tudor Gheorghe

la mobilul vecinului de pat,

asistenta cântă dorul

refuză să-mi curețe ulcerațiile viscerale,

dexametazonă pe ritmuri de Boney M,

nu avem detralex și oprymea,

nu ne-au dat de la farmacie,

îți putem oferi Malaika

sau Rasputin pe gratis,

zincul ți-l iei singur,

Robin se ridică grațios într-un picior,

Blackstabbers constată decesul Cristinei

din cauze naturale, floarea de măr

din părul ei lung a căzut de pe burtiera

știrilor Realitatea Tv,

dar tu cine erai,

se dublează doza de medrol,

masca se înfășoară temeinic în jurul breaking news,

oxigenul ventilează florile ciopârțite de instrumentele

de mică chirurgie,

nou record de îmbolnăviri,

noutățile se transmit numai sub presiunea

fluxului corespunzător de oxigen

și iau forma măștii la nivelul maxim al volumului,

de-abia atunci se anunță

și recordurile la ATI,

constatate în tramvaiul 41,

Cristina se întoarce pe ecran

cu chipul acoperit de păr și cu ochii închiși,

efectuează vizita de prânz,

măsoară constantele,

medicii prescriu Spânzurătoarea,

doza de noapte,

saturația se adaptează orei de stingere,

tatăl meu,

aplaudați.

Placebo

Bună dimineața, micul dejun! - De la brancardieri suntem.

Are cineva regim pentru diabet? - Unde-i mortu'?

Domnul de pe patul de la ușă.

Pentru mine, ceai și gem, vă rog.

Programare

(Căci a lor este împărăția)

Doctorița mă consultă.

(doamna kateřina vonná, cabinetul numărul 31, pneumologie)

Este o blondă frumoasă, înaltă și zveltă.

(doamna jarmila brazdilová krásná, cabinetul numărul 57, medicină internă)

Nu spune nimic,

(domnul konrád wegener, cabinetul numărul 118, oftalmologie)

dar nu se mai oprește din scris.

(doamna zuzana dolejší, cabinetul numărul 12, ortopedie)

Dacă nu aș fi bolnav,

(domnul oldřich pšenica, cabinetul numărul 40, cardiologie)

ar putea deveni prietena mea.

(domnul radek wittman, cabinetul numărul 122, urologie)

Iar ceea ce scrie acum,

(doamna alice skovroňská, cabinetul numărul 26, ORL)

ar putea fi

(domnul anton schneider, cabinetul numărul 5, neurologie)

scrisori de dragoste către mine.

(doamna beáta řehoříková, cabinetul numărul 49, oncologie)

Dar, deocamdată, probabil că îmi scrie

(domnul jaroslav černohorský, cabinetul numărul 63, dermatologie)

doar diagnosticul.

(doamna anne-marie linhart, cabinetul numărul 104, gastroenterologie)

Poate că într-o zi, când mă voi vindeca...

(a consemnat în registrul de gardă lucka, asistentă medicală)

Asistenta îmi măsoară tensiunea arterială și pulsul.

(doamna ingrid weinberger, salonul 17, secția neurologie)

Este o blondă frumoasă, înaltă și zveltă.

(doamna tereza nováková, salonul numărul 8, unitatea primiri urgențe)

Nu vorbește cu glas tare, dar șoptește ceva fără întrerupere.

(domnul pavel vajda, rezerva numărul 32, single, categoria lux, secția dermatologie)

Dacă nu aș fi fost paralizat,

(doamna anja hanna mizumska, salonul numărul 40, terapie intensivă)

ar fi putut deveni soția mea

(doamna Judit Antal, rezerva numărul 55, confort sporit, secția diabetologie)

 iar șoaptele ei ar putea fi

(doamna Denisa Pokorná, salonul numărul 64, fizioterapie, secția paturi)

 declarații de dragoste pentru mine.

(domnul jindřich hájek, salonul 79, secția infecțioase, sida)

 Dar deocamdată probabil că șoptește

(doamna aloisia kovářová, salonul numărul 118, medicină internă)

doar rezultatele măsurătorilor, valorile presiunii și ale pulsului. 

(domnul pavel vajda, salonul numărul 61, secția de hematologie și transfuzii)

Poate că într-o zi, când mă voi putea mișca din nou…

 

(a consemnat în registrul de gardă jani, asistentă șefă secție)

Infirmiera îmi spală și îmi îmbălsămează

(procházková alena, camera mortuară numărul 27, cancer laringian)

trupul rigid și rece

(kozlovská kateřina, camera mortuară numărul 108, sida)

Este o blondă frumoasă, înaltă și zveltă.

(šavrdová lucie, camera mortuară numărul 62, diabet)

 Nu spune nimic, nu scrie nimic, nu șoptește nimic,

(rajka clement, camera mortuară numărul 75, infarct)

dar privește mereu

(blanenský petr, camera mortuară numărul 32, comă alcoolică)

la ceasul din perete.

(nová lavinie, camera mortuară numărul 44, tuberculoză)

Dacă nu aș fi mort

(winterberger hannelore, camera mortuară numărul 137, insuficiență renală)

ar putea deveni iubirea mea

(zograffi tadeáš, camera mortuară numărul 91, scleroză multiplă)

și s-ar uita la ceas pentru că

(bílá grazziela, camera mortuară numărul 114, moarte naturală)

ar aștepta cu nerăbdare întâlnirea noastră.

(konvalinková tereza, camera mortuară numărul 109, moarte naturală)

Deocamdată, însă, probabil că se uită la ceas numai 

(kořená jana, cutia de răcire numărul 26, moarte naturală)

pentru că așteaptă cu nerăbdare sfârșitul zilei de lucru

(pavlíková olenka, camera mortuară numărul 189, moarte naturală)

și fiindcă s-a săturat să spele și să îmbălsămeze cadavre.

(pelnářová jarmila, camera mortuară numărul 3, moarte naturală)

Poate în viața ulterioară celei următoare ...

(a consemnat în registrul de gardă katka, asistentă șefă spital)

 

Stille Nacht (I)

Cadavre verzi

zăcând pe trotuar.

Cadavre înlemnite,

cadavre dezrădăcinate,

cadavre despodobite,

cadavre decolorate.

Ieri îl slăveau pe Isus,

îl cunoșteau pe Moș Crăciun,

ascultau

și cântau colinde,

purtau podoabe și ofereau daruri,

clipeau din mii de ochi strălucitori,

poate că erau de un verde mai intens decât

cel de-acum,

stăteau în picioare,

nu zăceau,

dar tot cadavre erau.

Doar că,

la fel ca și astăzi,

nimeni nu le recunoștea ca atare.

Ieri nu păreau moarte

iar azi nu par

să fi părut vreodată vii.

Fie-le moale trotuarul

și ușoară zăpada târzie ce le ninge.

Oricum nu vor avea niciodată

alt mormânt.

Mă întind pe jos printre ele

și închid ochii,

ca să simt și eu ceva

din Crăciunul ăsta.

 

Traducere: Kateřinia Kozlovská