Încerc să-mi dau seama în ce s-a transformat lumea în ultimul secol. Încerc să găsesc și o explicație, motivată întotdeauna de consecințele celui de-al Doilea Război Mondial, cu tentația de a pune în oglindă perioada interbelică și anul 2021. Simt în același timp că ființa umană s-a programat să uite ceva, dar nu știu cum să definesc acel ceva. O capsulă sufletească, poate. Esențialul, spune Fata/Doamna din piesa Coloana nesfârșită (Mircea Eliade). Vedem împreună pe parcursul articolului acesta, în care am adunat volume cu întrebări, dominate de o neliniște socială și individuală, vizând preocupări contemporane, dar și refugiul în legendă, cărți și amintire.

Politica este un tărâm cu pârghii sensibile, statele democratice având misiunea de a păstra un echilibru în relațiile interumane, găsind cele mai bune soluții în momentele de tensiune internă/externă. În romanul State of Terror, apărut în 12 octombrie la Editura Simon&Schuster, Hillary Rodham Clinton și scriitoarea Louise Penny creează un climat dominat de două coordonate ale politicii Statelor Unite ale Americii, respectiv războaiele din Orient și armele nucleare. Acestea sunt conjugate prin intermediul unei serii de atacuri teroriste, în spatele cărora se găsește o conspirație care va fi dejucată de Anahita Dahir, responsabilă de relațiile diplomatice externe și care primește un bilet cu un mesaj codificat.

Aethon e transformat într-o pasăre pentru a zbura în paradisul ceresc. Iată rezumatul legendei care leagă toate personajele din Cloud Cuckod Land, semnat de Anthony Doerr, volum aflat între finaliștii National Book Award/2021 și publicat de Editura Scribner. În Constantinopolul anului 1453, Anna umblă prin biblioteca unei mănăstiri și găsește povestea lui Aethon, pe care i-o va citi surorii sale. Destinul ei se intersectează cu cel al lui Omeir, soldat în armata dușmană. Cinci secole mai târziu, bătrânul Zeno, fost prizonier de război, pune în scenă o dramatizare a aceleiași legende, iar în anul 2146, pe o navă interstelară, Konstance transcrie legenda lui Aethon, spusă de tatăl ei.

"Cartea este un puzzle. Bucuria cea mai mare se naște privind cum toate piesele se adună laolaltă. E o narațiune dintre cele mai tăcute, șoptind pe parcursul a 600 de ani nu mai tare decât vocea unui bibliotecar." (din cronica de pe site-ul npr)

"Nu-mi pot aminti când am râs așa de mult citind o carte." (David Sedaris)

Se pare că literatura își dorește să înțeleagă repercusiunile Internetului asupra utilizatorilor, mai ales a rețelelor de socializare. În romanul no one is talking about us (Editura Bloomsbury, 16 februarie 2021), semnat de Patricia Lockwood, protagonistul fără nume este tot un scriitor, care obișnuiește să posteze pe un portal și, după un timp, hotărăște să îi și cunoască pe autorii reacțiilor online la articolele sale. The Guardian consideră că această carte este un răspuns narativ pe care scriitoarea îl dă eseului publicat de ea în 2018, intitulat How Do We Write Now?. Acesta din urmă lansează idei despre consecințele utilizării excesive a Internetului asupra minților creative. no one is talking about this face parte dintre romanele nominalizate la The 2021 Booker Prize și The Women Prize for Fiction/2021.

This is How They Tell Me The World Ends tratează problema atacurilor cibernetice, considerând că mediul virtual este teatrul de război al unora care trăiesc destul de bine de pe urma finanțării haker-ilor: traficanți de droguri și arme, dar și agenți de securitate din Statele Unite ale Americii. Redactat de Nicole Perlroth, jurnalistă The New York Times, volumul este rezultatul unor cercetări care aduc un plus în acest domeniu, datorită conceptului Zero day, însemnând o eroare la nivelul unui software care îi permite unui haker să intre în dispozitive precum telefoanele smart. În opinia autoarei, SUA deține cele mai multe astfel de erori simulate.

Am să închei lista de azi cu un apel la ce e mai suav în om, sentimentele pe care i le imprimă memoria în clipele când trecutul revine.

Patrick Modiano a publicat luna aceasta Chevreuse, un roman despre recuperarea timpului trecut, despre retrăirea amintirilor. Jean Bosmans aude o melodie care îl face să resimtă copilăria cu visurile ei și anii ‘60 pe când era tânăr. Autorul nu uită să pună în discuție prezentul, fiindcă eroul său caută să retrăiască și să refacă puzzle-ul propriei vieți, dominat de amintirea unei femei, căreia îi spune Tête de mort. Într-un interviu acordat Editurii Gallimard, cu prilejul publicării volumului, scriitorul dă unele piste de interpretare a cărții sale, unul dintre motivele folosite de el fiind ceasul, dar, cu precădere, un ceas cu mai multe cadrane ale cărui limbi pot merge și în sens invers.