Javier Marias, Așa începe răul, Ed. Litera, 2021

Un roman hipnotic și plin de suspans. Greu de egalat acest extraordinar romancier atunci când vine vorba de magnitudinea introspecției. Fraza arborescentă a lui Javier Marias sapă ca o mașină de foraj în viclenia politicii, în sechelele istoriei și-n jocurile de putere ale erotismului.

Suntem în Madrid, 1980, la cinci ani după moartea tiranului Franco. Rănile dictaturii supurează, iar secretele de familie se vor adânc îngropate. Însă adevărul nu funcționează niciodată după voia oamenilor. Marias își folosește aici personajele ca pe niște oglinzi deformatoare, în care se răsfrâng perspective dintre cele mai pestrițe asupra Răului, iar o ramă unificatoare a acestora ar putea fi găsită într-o replică a unuia dintre protagoniști, regizorul de film Eduardo Muriel: "Dreptatea e întotdeauna înspăimântată de magnitudine, supraabundența o excedează, o inhibă cantitatea. Toate astea o paralizează și o sperie, încât e nerealist să se apeleze la ea după o dictatură, sau după un război, până și după o simplă linșare într-un sat nenorocit, mereu sunt prea mulți cei care iau parte". (Liviu G. Stan)

Peter Handke, Femeia stângace, Ed. ART, 2021

Cum ar fi dacă ne-am vorbi unii altora fără menajamente, ca niște topoare, și cu cea mai ridicolă cruzime am da frâu liber fantasmagoriilor sau sferturilor de adevăr pe care le gândim unii despre alții? Răspunsul îl găsiți în "Femeia stângace", microromanul lui Peter Handke, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în 2019. Folosind celebra sa tehnică literară a de-familiarizării (ostranenie), descinsă din formaliștii ruși, Handke desfășoară, prin intermediul unui personaj feminin, harta complexă a unei căderi nervoase. Numai că disperarea lui Marianne devine treptat un ritual al eliberării. (Liviu G. Stan)

Jean-Christophe Rufin, Spânzuratul de la Conakry, Ed. Crime Scene Press, 2019

O întâmplare agită apele în portul Conakry, capitala exotică a Guineei: într-o dimineață, un bărbat este găsit spânzurat de vârful unui catarg. În jurul acestei morți misterioase, Jean-Cristophe Rufin, laureat al Premiului Gouncourt în 1997 și în 2001, proiectează un excelent thriller diplomatic, purtându-ne în subteranele instituționale ale Africii postcoloniale. Pe urmele acestui caz pornește Aurel Timescu, un refugiat român ajuns consul al Franței. (Liviu G. Stan)

Nathacha Devi Appanah, Rien ne t’appartient, Editura Gallimard, 2021

Nathacha Devi Appanah a scris romanul Rien ne t’appartient pe care l-a publicat anul acesta, în luna august. Volumul are drept pivot o femeie, care este pusă într-o situație-limită. Rămasă văduvă, Tara cade într-o stare de durere și de depresie, doliul fiind pentru ea o perioadă de nostalgie și de rememorare din care pare că nu mai vrea să se dezmeticească. Vizita fiului o face să străbată din nou douăzeci de ani de fericire și de greutăți, pe când fusese o fiică alintată. Romanul se bucură de cronici pozitive, cititorii fiind încântați de faptul că scriitoarea a reușit, în puține pagini, să exprime o sumedenie de stări și de nuanțe.

Dumitru Crudu, Margareta noastră, Ed. Cartier, 2021

Noul roman al lui Dumitru Crudu are în centrul său un pseudo-triunghi amoros format din personajul narator, Colea Iarușevschi, un scriitor destul de bine cotat, din poetul – fenomen, Marius Terebnea și din Margareta, poetă relativ minoră și femeie fatală, iubita/ amanta celui din urmă, de care cel dintâi fusese îndrăgostit nebunește în timpul facultății, sentiment ce nu l-a părăsit însă niciodată pe de-a-ntregul. În plan secund se profilează și întreaga lume literară basarabeană, pigmentată de intrigi, de orgolii, de mediocrități și bineînțeles de un perpetuu conflict dintre rusofili/ securiști/ KGB-iști și românofili/ unioniști, precum și de complexul de inferioritate pe care încearcă să îl inducă scriitorilor basarabeni, confrații lor din România. Un roman actual, bine scris, care aruncă o lumină nouă asupra literaturii basa. (Romeo Aurelian Ilie)