Doi bărbați săraci, amândoi îmbrăcați cu haine puține și ponosite, tremurau în gerul iernii. Unul dintre cei doi l-a întrebat pe celălalt: Și ție ți-e frig?

Al doilea bărbat, căruia îi clănțăneau dinții de ger, i-a răspuns: Da... Dacă aș muri ar fi mai bine decât să tremur în halul ăsta... Dar tu amice?

Primul bărbat sărac i-a răspuns: Da... Simt că, încet încet, îmi îngheață sângele.

Apoi, fără să mai stea pe gânduri, s-a dezbrăcat și hainele lui i le-a dat celuilalt bărbat. Apoi i-a spus: Îmbracă-le! Îmbracă-le!

Bărbatul al doilea, mișcat de bunătatea prietenului lui, i-a înapoiat hainele și i-a spus: Nu, nu e nevoie. Tu însuți tremuri de frig ca și mine.

Dar primul bărbat sărac, insistând, l-a îmbrăcat pe al doilea bărbat sărac cu hainele lui și i-a spus: Mai bine să-i fie cald unuia decât să tremure doi de frig!

Soarele, care stătea ascuns în spatele norilor și asculta vorbele celor doi bărbați, și-a spus: Gata cu gerul. Trebuie să fiu și eu mai bun, ca bărbatul acesta. Și a strălucit cu mai multă putere decât înainte. 

Poveste scrisă de Fariba Golhar.

Traducere din limba persană de Mihai Cernătescu.