Dragoste și literatură

"Cuuum?! Încă o culegere de proze erotice explicite?!", se vor grăbi să exclame, eventual cu o grimasă de dezgust dezaprobator, mefienții de serviciu ori scepticii perdanți, gata oricând să compare excelentul op colectiv Dragostea când te doare cu isprăvi editoriale anterioare pe aceeași temă și care au făcut, și ele, să curgă suficient tuș critic.

Nimic mai greșit, desigur! Pentru că selecția editurii Litera nu conține niciun fel de inserții tip reality-show ieftin, nici implanturi stilistice licențioase ori descrieri veriste ale unor scene erotice hard, brutal mecanic(ist)e, de-a binelea forțate sau chinuite să pară, vai!, naturale. Cei mai mulți dintre cei 16 autori incluși în volum pariază, dimpotrivă, pe tematizarea de substanță a combustiei iubirii (fie ea și una neîmpărtășită, risipită ori doar închipuită), pe o imaginație rafinată și pe filtrarea intelectuală a feluritelor senzații pe care le presupune, întotdeauna, complicatul proces de îndrăgostire copleșitoare – de care totuși, cu sau fără voie, nu a scăpat niciunul dintre noi...

***Dragostea când te doare, prefață de Iulia Micu, Editura Litera, București, 2022.

De nișă

Un must nu doar de vară, ci de orice anotimp, în special pentru iubitorii literaturilor și artelor avangardiste, mi se pare cea mai nouă carte a nemțeanului Emil Nicolae. Pentru că Scriitori și artiști / moderni și avangardiști / evrei și români (Editura Hasefer, București, 2022) are tot ce-i trebuie pentru a satisface chiar și cele mai pretențioase gusturi: povești de viață & creație incitante, comentarii artistice avizate, microeseuri pe teme culturale diverse, ilustrații elocvente, referințe intertextuale savuroase – precum, bunăoară, cele din secțiunea finală, intitulată chiar Lecturi complementare. Plus un bonus, special ales... pour les connaisseurs: o addenda cu ștaif (meta)literar și umor comprehensiv, intitulată Poemul cercetaș despre cei trei fascinați la întâlnirea celor "patru fascinanți".

Emil Nicolae, Scriitori și artiști / moderni și avangardiști / evrei și români, Editura Hasefer, București, 2022.

Carte de doliu

Notele despre suferință publicate de Chimamanda Ngozi Adichie la mai puțin de un an de la moartea tatălui ei, în debutul pandemiei COVID-19, frapează nu numai tematic, ci și prin frumusețea rugoasă a unei scriituri confesive similare, ca finalitate, tulburătorului Kaddish al lui Leon Wieseltier. Cunoscuta prozatoare și feministă de origine nigeriană (v. spre exemplu Ce simți în jurul gâtului, Feminist(ă), feminiști și Dragă Ijeawele: un manifest feminist în cincisprezece sugestii, traduse tot la Black Button Books, începând cu 2016) se încumetă, de această dată, să scrie o carte de doliu, absență și iubire neostoită. Prin intermediul acesteia, bineînțeles, nu ezită nici să se scrie cu totul altfel – dar parcă mai personal, mai direct și mai necruțător ca oricând. Încercând să înțeleagă și să sublimeze, creator, tragedia unei morți neanunțate, ea ne amintește un adevăr teribil, pe care îl știm de la Vladimir Jankélévitch. Acela că "moartea unei ființe dragi este aproape ca a noastră, aproape la fel de sfâșietoare ca a noastră."

Chimamanda Ngozi Adichie, Note despre suferință, traducere de Anca Dumitrescu, Black Button Books, București, 2022.