Revistă print și online
Cartea istoricului și romancierului clujean Ovidiu Pecican nu este una care respectă tipicurile unei cercetări științifice formale, este mai degrabă un eseu deschis oricăror discuții ulterioare. Poate și pentru că autorul ei nu a fost nicicând cantonat în formalisme, ci doar în a comunica idei, imagini, istorii, adesea într-un stil excentric.
Volumul la care ne referim are în compunere trei secțiuni. Una face o radiografie literară/culturală a Europei mediane. Următoarea insistă asupra specificului autohton, anume, asupra celor patru piloni clasici ai literaturii române (Caragiale, Eminescu, Slavici, Creangă), precum și asupra centralității Bucureștilor, respectiv periferiei, inclusiv cea a capitalei, cu tot ce are ea mai stăruitor, în opinia autorului, adică "mahalaua", "mitocanul", "spiritul țărănesc" (regăsim aici referințe din Călinescu, Cioran, Eliade, Ibrăileanu, Iorga, Sebastian etc., pretextul acestui excurs literar/cultural fiind scrierile pe această temă ale istoricului Adrian Majuru). În fine, cea de-a treia parte a cărții pare a fi un studiu de caz despre "miticismul" lui Caragiale (inclusiv cu mofturile lui Mitică), pe care Ovidiu Pecican îl (le) caută în diverse manifestări literare/culturale interbelice.
Este, așadar, un eseu (sau o colecție de eseuri) de atmosferă, precum cea a personajelor despre care vorbește, o carte ce nu dă răspunsuri cu privire la poziția românilor, balcanici sau (medio)europeni, față de lumea occidentală sau orientală. Dar pune (măcar) o întrebare: "Între centralitatea capitalei [...] și fundamentul rural, sătesc al națiunii române (al provinciei), un rol de seamă în mediere l-a jucat periferia (mahalaua). Din acest mediu s-a configurat figura orășeanului zeflemist, a geniului oral de o clipă și de la acesta se poate ajunge la conceptualizări relevante [...] (miticism, moftemă, moftologie). [...] Astfel de concepte posibile își pot vădi aria de valabilitate doar în perimetrul [...] românesc sau vorbesc și pe seama omului medioeuropean?" (pp. 397-398).
Ovidiu Pecican, Românii și Europa mediană. Contribuții la tipologia culturală a Europei, Ed. Polirom, Iași, 2021, 398 pp.
Profesor la Universitatea din București, cu specializarea în istoria mentalităților, este preocupat de studiul imagologic al identităților naționale, al alterităților etnice, al ideilor sau ideologiilor politice, dar și de fenomenul "pregrinatio academica". Dintre volumele publicate amintim Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles, a doua jumătate a veacului al XIX-lea – prima parte a secolului al XX-lea (2014), Ecouri românești în presa franceză: L’Illustration, 1843-1944 (2016), Images de l'identité nationale. La Roumanie aux expositions universelles et internationales de Paris, 1867-1937 (Paris, 2016), Istorii românești ale ideii de Europa, secolele XVII-XXI, imagini, note reflecții (2021). A publicat proză scurtă în "Cafeneaua Literară", "Calende", "Paralela 45" (Pitești) și "Vatra" (Târgu-Mureș).