Cristian Ploscaru, Politică, reformă și interogații identitare în Moldova, 1822-1832, Ed. Universității "Al. I. Cuza", Iași, 2022, 279 pp. / (colecția Historica, coord.: Alexandru-Florin Platon)

Volumul profesorului Cristian Ploscaru de la Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași se concentrează în principal, după cum explicit ne spune și autorul, pe "proiectul statului național român în jurul anului 1830".

Astfel, în cele trei capitole ale cărții, autorul stăruie asupra evoluției statului moldovean din momentul revenirii domniilor pământene, a instituțiilor administrative și politice reprezentative, asupra reformelor autohtone, dar și externe (să nu uităm că este epoca Regulamentului Organic), asupra identităților naționale, "moldo-valahe" ori "daco-române", după cum se exprimau documentele vremii (amintim aici chiar sugestia formală din memoriul lui Bois le Compte din 17 mai 1834 de a se înlocui numele de moldovean cu cel de român) sau asupra insurgențelor politice din anii 1830 la adresa Regulamentului Organic. Studiul lui Cristian Ploscaru se încheie cu o serie de reflecții pe marginea proiectului unionist, confederal, de la începutul deceniului al patrulea al secolului al XIX-lea (legat de numele unor Iancu Văcărescu sau Ionică Tăutu), care urma să se înfăptuiască sub garanția Marilor Puteri europene și va fi avut în frunte pe Gustav de Vasa.

Volumul, pe care îl recomandăm fără ezitare spre lectură celor interesați de această perioadă istorică, valorifică surse de arhivă interne și externe (de exemplu, documente ale Foreign Office din 1827), precum și o impresionantă bibliografie. Este un studiu dens, cu o scriitură atentă la detalii, cu repere/referințe istoriografice multiple, combinate, cu numeroase date de context, cu o analiză minuțioasă a acestora, fiind, în fapt, un complement al cuprinzătorului volum, pe care Cristian Ploscaru l-a publicat în 2013, anume Originile "partidei naționale" din Principatele Române. Sub semnul "politicii boierești" (1774-1828).

Alexandru Mamina, Cenaclul Flacăra – istorie, cultură, politică, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2020, 456 pp.

Cunoscut mai degrabă ca un istoric al ideilor și structurilor politice conservatoare și social democrate, Alexandru Mamina se aventurează într-un subiect și într-un timp pe care, în parte, le-a trăit sau le-a cunoscut la puțină vreme după ce s-au încheiat; de aceea, poate, avem uneori senzația că autorul este deopotrivă și martor. Istoria cenaclului Flacăra, pe care autorul o reconstituie din documente de arhivă, din presa timpului, dar și din interviurile luate unor protagoniști, încearcă, în fapt, să-i "restituie umanitatea", cum se exprimă chiar autorul. Așadar, nu întâlnim în text diatribele și diabolizările specifice istoriografiei anilor 1990 și 2000 cu privire la comunismul românesc în general, obsedate de dihotomiile etice (chiar și azi mai întâlnim așa ceva, dar e mai mult politizare acum!), dar nici reflecțiile nostalgicilor după o vârstă de aur trăită la începuturile vieții lor adulte.

Studiul, echilibrat în materie de conținut și chiar de formă (deși detaliile brute de la pp. 108-282 – versuri ale unor cântece, tabelul celor 2243 momente literar-artistice de pe scena cenaclului – ar fi putut să se găsească în anexe), este continuu atent la a nu privilegia una dintre cele două poziții mai sus menționate, căutând să identifice / să contextualizeze – istoric, cultural, politic – fragmente din cei 12 ani de existență (1973-1985) ai uneia dintre cele mai importante povești de viață din perioada comunistă.

Volumul lui Alexandru Mamina, atât stilistic, cât și prin conținut îl atrage pe cititor, căci nu este unidirecțional, este unul în care se aud mai multe voci; tocmai prin tensiunea sugerată de autor dintre cele două imagini ale cenaclului Flacăra, instrument de propagandă sau/și spațiu cultural autentic (cu un subtil control ideologic), dar mai ales prin materialele de istorie orală din finalul volumului (mărturii dirijate de întrebări neutre ale Zoiei Alecu, Adrianei Ausch Simmel, Sorinei Feier (Bloj), Marcelei Saftiuc sau ale lui Dan Andrei Aldea, Nicu Alifantis, Eugen Cristea, Ducu Bertzi, Radu Gheorghe, Doru Stănculescu etc.).