Ne întîlnim sîmbătă, 11 februarie 2023, tema:" scriitorii lunii februarie": Victor Hugo, B.P.Hașdeu, Marin Sorescu, Grigore Alexandrescu, Titu Maiorescu, James Joyce, Charles Dickens, Jules Verne

Bertolt Brecht, Toni Morrison, John Grisham, Doina Ruști

Marin Sorescu: "Liniște, că ne uităm în ochi…"

La 19 februarie 1936 s-a născut la Bulzești, județul Dolj, poetul, dramaturgul, prozatorul, eseistul și traducătorul Marin Sorescu. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii între anii 1993 - 1995.

Din fericire pentru noi, cititorii, lista scriitorilor născuți în oricare dintre lunile anului este una foarte lungă. Prin urmare, prezentarea noastră nu își propune să fie exhaustivă, ci mai degrabă să te inspire să descoperi scriitori sau povești ale acestora. În fiecare lună, ne vom opri asupra câtorva dintre figurile reprezentative ale lumii literare. Te încurajăm, însă, să ne scrii în comentarii numele scriitorului despre care ți-ai fi dorit să descoperi mai multe.

Victor Hugo – 26 februarie 1802

Acum că am încheiat prezentarea, ne vom întoarce în timp și vom poposi în Franța începutului de secol al XIX-lea. Pe data de 26 februarie se naște marele Victor Hugo, unul dintre cei mai importanți scriitori francezi, dar și ai lumii.

Opera lui Hugo este extrem de complexă și cuprinde poeme, romane, piese de teatru, eseuri critice, jurnale, scrisori publice și private, discursuri politice și lista ar putea continua (printre talentele marelui scriitor putându-se număra și desenul).

Hugo face parte din curentul Romantismului, curent care, începând cu secolul al XVIII-lea pune accentul pe individ, emoție, idealizarea și glorificarea naturii și a trecutului.

Cu siguranță ai auzit de capodopera lui Hugo, Mizerabilii. Chiar dacă nu ai citit volumele, șansele sunt să fi văzut una dintre ecranizări (musical sau nu), adaptări animate sau piese de teatru care prezintă povestea de viață a lui Jean Valjean și a fiicei sale adoptive, Cosette.

Mizerabilii este una dintre cele mai voluminoase opere scrise vreodată? Versiunea originală, în limba franceză are 655,478 de cuvinte.

Cu toate că în tinerețe Hugo a fost regalist, istoric, numele lui Hugo devine sinonim cu "republica". Schimbarea convingerilor politice din viața personală a scriitorului are un impact major asupra operei sale. Antiregalist convins la maturitate, fiind de părere că puterea absolută a monarhilor nu poate duce la o societate echilibrată, Hugo își face protagonist un om de rând, condamnat la închisoare pentru că a furat o bucată de pâine pentru sora sa.

Romanul lui Hugo are un puternic impact emoțional asupra cititorilor – viețile săracilor fiind prezentate cu o măiestrie aparte, subliniind nedreptatea, lupta cu injustiția, foamea și mizeria în care personajele sale sunt nevoite să trăiască, asemenea multora dintre contemporanii săi.

Fie că vorbim despre Jean Valjean, fostul condamnat care a petrecut nouăsprezece ani la închisoare (cinci pentru furtul unei pâini, împins fiind de sărăcie, paisprezece pentru nenumăratele sale încercări de a evada), fie că vorbim despre tragica poveste de viață a Fantinei, arhetip al tinerei femei îndrăgostite, trădate de bărbatul iubit și abandonată pentru a fi judecată și abuzată de societate pentru copilul său ilegitim sau că vorbim despre Cosette și copilăria sa dureroasă, Hugo ține să sublinieze și să aducă în atenția cititorului faptul că "micile" tragedii ale individului, suferința acestuia, dar și ispășirea, alegerea de a face bine, sunt ceea ce contează cel mai mult într-o societate.

Victor Hugo despre Mizerabilii: "Nu e un roman, e un munte".

Atâta vreme cât va exista, din pricina legilor și a moravurilor, un blestem social, care creează în chip artificial, în plină civilizație, adevărate iaduri, agravând cu o fatalitate omenească destinul, care e de esență divină; atâta vreme cât cele trei probleme ale secolului: înjosirea omului prin exploatare, decăderea femeii prin foame, atrofierea copilului prin puterea întunericului nu vor fi rezolvate; atâta vreme cât în anumite pături constrângerile sociale vor fi cu putință; cu alte cuvinte, și într-un sens și mai larg, atâta vreme cât pe pământ vor dăinui ignoranța și mizeria – cărți de felul celei de față nu vor fi zadarnice. – Victor Hugo, Hauteville-House, 1 ianuarie 1862

Romanul lui Hugo își confirmă grandoarea și prin aceea că abordează marile probleme ale secolului său, cauzele degradării umane sub apăsarea societății. Eroii exprimă, prin portretele lor, binele sau răul social, și Valjean, Fantine, Cosette, Gavroche, Marius, domnul Myriel, Thénardier sau Javert se plasează în limitele moralei sau în afara ei, căci, așa cum observă J.H. Hunt, "asemenea tip de personaj nu este decât o idee înveșmântată în carne, un gând sau un sentiment."

Cu toate că estetica și atmosfera adaptărilor care îi au ca inspirație pe Cosette, Gavroche și pe Jean Valjean sunt grave, întunecate, atinse fiind, foarte ușor de raze de culoare și speranță, Cocoșatul de la Notre Dame este opera în care Hugo transmite tranșant ceea ce crede despre societatea acelor vremuri. Asta, în deplin contrast cu adaptările animate – ne referim aici mai cu seamă la versiunea Disney, care, cu toate că este unul dintre cele mai curajoase filme ale studioului, prezentând teme precum dorința sexuală, fanatismul religios, discriminarea sau chiar scenele de execuție – acestea reușesc să îmblânzească considerabil intriga din roman.

Cocoșatul de la Notre Dame este un manifest pentru toleranță și un avertisment împotriva bigotismului și puterii care nu răspunde în fața nimănui.

Bertolt Brecht: "Totul îi vine la timp celui ce știe să aștepte."

Dramaturgul, poetul și regizorul de origine germană Bertolt Brecht. Inițiator al "teatrului epic", Brecht a promovat o nouă teorie și practică a teatrului, bazate pe efectul distanțării epice. A fost unul dintre cei care au revoluționat teatrul secolului 20. La 10 februarie 1898 s-a născut la Augsburg – Bavaria

B.P.Hașdeu: "Dragostea e ca spinul: nu-l simți când intră, dar te doare când îl smulgi cu sila."

La 16 februarie 1836 s-a născut în Ucraina de astăzi scriitorul și filologul Bogdan Petriceicu Hașdeu. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Hașdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române, deși a fost adeseori contestat.

Grigore Alexandrescu – 22 februarie 1810

Grigore Alexandrescu s-a născut în Târgoviște, într-o familie săracă. Extrem de inteligent, Alexandrescu a studiat atât greaca, cât și franceza și este astăzi unul dintre cei mai cunoscuți poeți români. Poetul a scris atât poezii, cât și fabule, multe dintre acestea din urmă cu substrat politic. Alexandrescu a fost coleg cu Ion Ghica și îl cunoaște pe Ion Heliade Rădulescu, care-i va publica prima poezie Miezul nopții.

volumul Scrieri – Grigore Alexandrescu, acesta cuprinzând atât poezia lirică a scriitorului, cât și aproape toate satirele, epistolele, fabulele și epigramele din cele două volume-reper ale poetului: Suvenire și impresii, epistole și fabule (1847) și Meditații, elegii, epistole, satire și fabule (1863); paginile de proză din Memorialul de călătorie, scrise în urma călătoriei la mănăstirile din Oltenia și chiar câteva texte din publicistica literară.

Charles Dickens 7 februarie 1812

Charles Dickens, este, probabil, cel mai valoros scriitor britanic al erei victoriene. Acesta a creat unele dintre cele mai recognoscibile personaje ale literaturii. După nenumărate adaptări cinematografice, teatrale și de animație, personajele sale au transcens literatura, intrând în domeniul culturii generale, dar și cel pop-culture.

Fie că vorbim despre micul Pip sau despre domnișoara Havisham, despre ursuzul Scrooge sau despre Oliver și replica sa emblematică: "Please, sir, I want some more"/ "Vă rog omnule, mai vreau puțin", Dickens este, incontestabil, un maestru al arhetipurilor. Printre capodoperele sale numărăm: Marile speranțe/ Great expectations, Oliver Twist, Micuța Dorrit/ Little Dorrit și emblematica Poveste de Crăciun.

Dickens a scris pentru contemporanii săi, dar reușește, cu atâta ușurință, să fie relevant și, prin urmare, citit, secole mai târziu. Contrastele puternice dintre bine și rău, dintre inocență și vulgaritate, speranță și disperare fiind cele care îi câștigă noi cititori generație după generație.

Charles Dickens este și va rămâne un scriitor care nu trebuie să lipsească de pe rafturile niciunui cititor pasionat.

Jules Verne – 8 februarie 1828

Romancier francez, poet, dar și scriitor de piese de teatru, Jules Verne este una dintre cele mai importante figuri ale ficțiunii speculative și SF (știință-ficțiune) a literaturii universale.

Puțini scriitori au îndrăznit atât de mult cu imaginația lor, iar și mai puțini au reușit să întrevadă adevărate realizări tehnologice ce s-au întâmplat apoi aievea. Jules Verne este numit "Nostradamus al literaturii SF" pentru predicțiile sale legate de ceea ce aveau să fie submarinele, avioanele și elicopterele ori chiar internetul, secole mai târziu.

Opere precum O călătorie spre centrul Pământului, 20000 de leghe sub mări, Insula misterioasă și Copiii Căpitanului Grant sunt doar câteva dintre titlurile care promit aventuri epice, pline de întâmplări extraordinare.

Știai că Jules Verne se menține pe locul al doilea în topul celor mai traduși scriitori încă din anul 1979, situându-se în top alături de Agatha Christie și William Shakespeare?

Titu Maiorescu – 15 februarie 1840

Titu Maiorescu este una dintre cele mai importante figuri ale literaturii române. Eseist, academician, om politic (a fost prim-ministru între anii 1912-1914), critic literar și filosof, Maiorescu este membru fondator al Academiei Române și autor al teoriei "formelor fără fond", care stă la baza Junimii. El formează unii dintre cei mai valoroși scriitori români, pe listă numărându-se Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă și Ioan Slavici. Motiv pentru care, atunci când îi studiem pe acești coloși ai literaturii autohtone, nu putem sări peste Titu Maiorescu – cel care le-a fost un soi de părinte și care le-a îndrumat scrierile spre modernizare.

Prin teoria formelor fără fond, așa cum se va putea observa și în citatul de mai jos, Maiorescu dorește să stabilească direcția pe care intelectualii contemporani lui aveau să o urmeze. Se va pune, așadar, problema valorii conținutului și nu doar aceea a creării de conținut (se decide, astfel, că importantă este calitatea operelor și nu cantitatea acestora, paradigmă în contrast puternic cu cele susținute de Ion Heliade Rădulescu, de exemplu, al cărui citat celebru "Scrieți, băieți, numai scrieți!" îndemna la scris, cu accent minimal pe fond sau chiar formă). Nu este de ajuns ca un scriitor să mimeze stilul "la modă" în alte țări europene, așadar, este necesar să se ajungă cu opera sa la substanță, ca aceasta să transmită cu adevărat ceva. Fondul, substanța, este punctul pe care Junimea avea să se concentreze și, având în vedere realizările scriitorilor mai sus menționați, se poate afirma, fără prea mari îndoieli, că această școală a fondului ca element central în operă, a avut rezultatele sperate.

(…) forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimicește un mijloc puternic de cultură. Și, prin urmare, vom zice: este mai bine să nu facem o școală deloc decât să facem o școală rea, mai bine să nu facem o pinacotecă deloc decât să o facem lipsită de arta frumoasă; mai bine să nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorarii și neonorați ai unei asociațiuni decât să le facem fără ca spiritul propriu de asociere să se fi manifestat cu siguranță în persoanele ce o compun; mai bine să nu facem deloc academii, cu secțiunile lor, cu ședințele solemne, cu discursurile de recepțiune, cu analele pentru elaborate decât să le facem toate aceste fără maturitatea științifică ce singură le dă rațiunea de a fi. – Titu Maiorescu, În contra direcției de astăzi în cultura română, în Opere, 1978

Puține nume din lumea literaturii, teoriei și criticii române sunt atât de valoroase. Titu Maiorescu rămâne un titan al domeniului, ale cărui contribuții nu pot fi trecute cu vederea.

ORICE istorie a literaturii unui popor înscrie în succesiunea evocărilor ei momente de răscruce, exemplificate fie de un mare scriitor, fie de un critic, fie de un moment de constituire și afirmare a unei direcții ideologice originale. Un astfel de moment semnifică, pentru cultura noastră, Titu Maiorescu, personalitate multiplu reprezentativă, teoretician și critic literar, implicat în chip fundamental etapei de consacrare a literaturii române moderne. – George Ivașcu, Titu Maiorescu, editura Albatros 1972

Considerăm că una dintre cele mai avizate aprecieri ale contribuției lui Maiorescu în ceea ce privește literatura română este cea a criticului și istoricului literar, Tudor Vianu. Lăsăm mai jos un citat al eseistului, filosofului și poetului Vianu, cu referire la impactul pe care l-a avut Maiorescu asupra culturii române:

…Titu Maiorescu a fost, cu toate intermitențele sale în ambele domenii, estetician și critic literar, filozof al artei și judecător al ei, om de principii și de aplicații, o întrunire de funcțiuni și de atribuții destul de rară în vremea lui…

Înfluența lui Maiorescu a lucrat în sensul temeiniciei; a descurajat mediocritatea și a făcut imposibilă farsa culturală. Reputațiile dărîmate de el nu s-au mai putut reface. Admirăm și astăzi verbul lui critic, sobru și incisiv, demnitatea lui polemică de la care nu s-a abătut niciodată, prin evitarea oricărui atac personal, prin menținerea în singurul plan al ideilor. Acțiunea criticii culturale a lui Maiorescu a fost salubră. Mi se pare de netăgăduit că, dacă opera și acțiunile lui n-ar fi existat, ar fi lipsit un factor prețios din dezvoltarea modernă a literaturii și culturii noastre. Direcția progresului nostru a trecut prin Maiorescu. – Tudor Vianu

James Joyce 2 februarie 1882

James Joyce este unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XX-lea. Scriitor irlandez, poet și critic literar, acesta a făcut parte din curentul cultural și literar al avangardismului – o ramură de sinteză a modernismului.

Printre cele mai importante opere ale lui Joyce numărăm romanele Ulise/ Ulysses, Portret al artistului la tinerețe și volumul de povestiri Oameni din Dublin.

Ulise este publicat în 1922 și este considerat opera de căpătâi a irlandezului, fiind un roman al fluxului conștiinței – o tehnică narativă ce vizează monologul interior al personajelor. Proza este subiectivă, autoreflexivă, așadar, iar acest tip de roman, specific și Virginiei Woolf se axează pe subliminal și pe viața interioară a personajelor (pe reacția resimțită intern la fenomenele și întâmplările din lumea exterioară). Cu toate că este ușor să confundăm procedeul cu o redare realistă a psihologiei umane, acest lucru este combătut de Rene Wellek și Austin Warren în cartea Teoria literaturii, capitolul Literatura și psihologia. Aceștia susțin că, atunci când un scriitor reușește să transmită "veridicitate psihologică" prin opera sa, aceasta poartă doar valoare artistică și nu științifică.

Dacă analizăm romanele al căror specific este "fluxul conștiinței", constatăm îndată că nu avem a face cu o "adevărată" reproducere a proceselor mintale reale ale subiectului și că "fluxul conștiinței" este mai degrabă un procedeu de a dramatiza viața sufletească, de a ne face să înțelegem concret fizionomia psihică a lui (…) Mrs. Bloom. – Rene Wellek și Austin Warren, Teoria literaturii, Editura pentru literatură universală, 1967

Capodopera Ulise este o replică la Odiseea lui Homer. Acțiunea se petrece într-o zi obișnuită (16 iunie), în Dublin, iar personajul principal, Leopold Bloom, împreună cu Molly Bloom și Stephen Dedalus joacă versiuni moderne ale trioului homeric: Ulise, Penelopa, respectiv Telemah – fiul lui Ulise și al Penelopei, erou al mitologiei grecești.

Știai că Ulise are în total aproximativ 265.000 de cuvinte și că a fost pus pe primul loc în lista celor mai bune 100 de romane în limba engleză ale secolului al XX-lea de editura americană Modern Library?

Oameni din Dublin, cu titlul original Dubliners, conține cincisprezece povestiri și a fost publicat în 1914. Povestirile conturează un adevărat portret al societății Dublinului de la începutul secolului al XX-lea, personajele principale aparținând clasei mijlocii irlandeze. Cele trei mari teme din Oameni din Dublin sunt paralizia (concept explicat chiar de Joyce ca fiind etapa în care se afla Dublinul și, implicit, Irlanda, la momentul alcătuirii volumului), corupția și moartea. Joyce definește "paralizia" ca pe o oprire în timp a Irlandei generației sale, incapabilă de a crește, de a se mișca spre modernitate din pricina a doi factori majori: Biserica Catolică și Regatul Unit, "personaje" care au afectat profund irlandezul de rând.

Extrem de interesantă este abilitatea lui Joyce de a se juca cu multiple teme și intrigi, în acest volum versatil, cu personaje și tonuri, creând un soi de bazar al vieții irlandezilor, cu un amalgam de probleme, situații sociale și perspective asupra Irlandei, cât și a lumii.

Știai că Ulise a avut un impact atât de puternic încât, fanii devotați ai romanului sărbătoresc, an de an, ziua de 16 iunie ca pe Bloomsday?

Dacă te-am făcut curios, te îndemnăm să așezi și tu, pe propria listă de lectură, acest scriitor fascinant și extraordinar de valoros al literaturii universale.

Toni Morrison 18 februarie 1931

Autoarea Toni Morrison s-a născut în Lorain, Ohio, Statele Unite, pe data de 18 februarie 1931, sub numele Chloe Ardelia Wofford. A fost scriitoare, eseistă, editoare de carte și a predat la Universitatea Princeton. Unele dintre cele mai cunoscute și apreciate romane ale sale sunt: Preaiubita, roman distins cu Premiul Pulitzer în anul 1988 și Cântecul lui Solomon, roman distins cu National Book Critics Circle Award în 1977. În anul 1993, Morrison a devenit prima femeie afro-americană căreia i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură. În anul 2016 a primit și premiul PEN/Saul Bellow Award for Achievement in American Fiction, un premiu acordat scriitorilor americani în semn de apreciere pentru contribuția deosebită adusă literaturii Statelor Unite.

S-a stins din viață pe data de 5 august 2019, în Bronx, New York, datorită unor complicații medicale cauzate de pneumonie.

Știai că în semn de recunoaștere pentru contribuția sa literară și civică, în Lorain, orașul în care s-a născut, 18 februarie este ziua desemnată oficial ca "Ziua Toni Morrison"?

Toni Morrison a fost al doilea dintre cei patru copii ai familiei și a crescut printre și cu povești. În copilărie îi aprecia în mod deosebit pe Jane Austen și Lev Tolstoi, iar tatăl său obișnuia să nareze povești tradiționale din folclorul afro-american, unii critici fiind de părere că influența acestora se regăsește în romanele autoarei.

La sfârșitul anilor ‘60 Morrison a devenit prima editoare de ficțiune de origine afro-americană a prestigioasei edituri americane Random House. Ca editor, Toni Morrison a jucat un rol important în promovarea literaturii autorilor afro-americani.

Contribuția sa la viața culturală americană, implicarea în comunitate, în acțiuni menite să combată ignoranța și rasismul au fost recunoscute și de către doi dintre președinți americani:

Bill Clinton i-a acordat în anul 2000 premiul National Humanities Medal, iar Barack Obama a fost cel care i-a înmânat premiul Presidential Medal of Freedom în 2012.

Sclavia, rasismul și nedreptățile cu care se confruntă comunitatea afro-americană sunt teme recurente ale operelor semnate de Toni Morrison. Poate cel mai cunoscut și apreciat în egală măsură este romanul Preaiubita, un roman ce pornește de la povestea adevărată a sclavei fugitive pe numele Margaret Garner, care după ce a fost prinsă de autorități în anul 1856, a decis că e mai bine să-și ucidă fiica decât să o lase să trăiască în sclavie. Morrison reinventează povestea lui Margaret, care devine Sethe în roman. Teme mitologice, rituri, supranaturalul se regăsesc în această carte care abordează teme complexe precum relația dintre mamă și fiică, efectele psihologice ale sclaviei, rolul bărbatului în societate, influența sclaviei asupra conceptului de familie în societatea afro-americană, suferința și, nu în ultimul rând, eroismul. Eroismul este văzut ca abilitatea de a te elibera de trecut, curajul de a înfrunta prejudecățile societății și de a-i influența pozitiv pe cei din jur.

Romanul a fost ecranizat în 1998; filmul ce are același nume o are în rolul principal pe Oprah Winfrey.

Toni Morrison a publicat romane și eseuri care s-au bucurat de succes și apreciere critică, în egală măsură, dintre care, cele mai cunoscute sunt: Cântecul lui Somon (cartea care i-a adus prima dată notorietatea), Iubire, Ajută-l, Doamne, pe copil, Preaiubita, Jazz și Paradis, toate traduse și publicate la editura Art.

Ajută-l, Doamne, pe copil, Iubire, Jazz și Paradis sunt titluri apreciate ale autoarei care au fost traduse și în limba română, toate apărând la editura Art..

Dacă nu ai citit încă niciuna dintre operele autoarei, te invităm să descoperi lumea ei, atât de încărcată emoțional și atât de frumoasă. Oricine a cunoscut nedreptatea sub o formă sau alta va găsi o sursă de alinare în narațiunea lui Toni Morrison, o povestitoare empatică, plină de imaginație și cu un talent aparte.

"Dacă există o carte pe care vrei s-o citești, dar n-a fost încă scrisă, înseamnă că trebuie s-o scrii tu însuți." – Toni Morrison

John Grisham – 8 februarie 1955

Romancierul american John Grisham s-a născut pe data de 8 februarie 1955 în Jonesboro, Arkansas, Statele Unite. Este considerat a fi cel mai bun autor de thrillere juridice.

Părinții săi aveau posibilități materiale modeste. În primii ani ai copilăriei, familia se muta frecvent, sfârșind prin a se stabili în anul 1967 în orașul Southaven, Mississippi, unde Grisham a absolvit liceul.

A descoperit lectura datorită mamei sale și unul dintre autorii preferați, despre care se spune că i-ar fi influențat opera este John Steinbeck. John Le Carre este printre preferații săi la ora actuală.

Deși îi plăcea să citească, în tinerețe nu aspira să devină scriitor, orientându-se către o carieră în domeniul juridic.

Știai că a început să scrie inspirat de o poveste reală pe care a auzit-o ca tânăr avocat în sala de judecată?

Mărturia unei fete de doar 10 ani, care fusese bătută și violată i-a impresionat pe toți cei prezenți în sala de judecată. Ascultând relatarea fetei, Grisham s-a întrebat ce s-ar întâmpla dacă tatăl fetei ar decide să-și facă singur dreptate și să-i ucidă pe atacatori. Fiorii acestui gând au constituit sămânța care a dus la nașterea poveștii Și e vremea să ucizi, roman publicat în anul 1989. Scrierea lui a durat 3 ani de zile, întrucât Grisham nu mai scrisese beletristică și a petrecut câteva săptămâni pentru a-și schița planul de idei, a-și creiona personajele etc. De asemenea, lucra în continuare ca avocat, un job solicitant, care nu-i lăsa foarte mult timp liber la dispoziție. Faptul că se trezea în fiecare zi la 5 dimineața pentru a scrie, continuând și serile târziu, nu poate decât să-i inspire pe cei care visează la o carieră literară și consideră că marele impediment este timpul.

Cartea a fost respinsă de 28 de ori. Soția sa este cea care l-a sfătuit să-și schimbe strategia și să trimită editorilor în loc de primele trei capitole ale manuscrisului (conform practicilor de la vremea respectivă), capitolele 1, 3 și 7. Acest lucru se pare că a avut succesul scontat, editura Wynwood Press fiind de acord să publice cartea într-un tiraj mic, de doar 5.000 de exemplare. Romanul nu s-a vândut însă foarte bine. Se spune că autorul însuși s-ar ocupat de vânzarea a 1.000 de exemplare pe care a încercat să le-a vândut pe parcursul unui an prietenilor, librăriilor și bibliotecilor.

Protagonistul volumului de debut este Jake Brigance, un tânăr avocat angajat să-l apere pe tatăl unei fete, un bărbat de culoare care a ucis doi bărbați albi. Crearea personajului s-a bazat pe folosirea multor elemente autobiografice, după cum mărturisește însuși autorul:

"Nu mai practic dreptul penal, dar timp de zece ani l-am practicat într-o manieră similară cu cea a lui Jake Brigance…Multe dintre lucrurile pe care le spune și le face sunt ceea ce gândesc eu și ceea ce aș afirma în acele circumstanțe."

După finalizarea primului roman, Grisham a început să scrie Firma, volumul care-l va face faimos și al cărui succes îl va determina pe autor să renunțe la cariera de avocat și să se dedice în totalitate scrisului. Publicat în anul 1990, Firma a fost unul dintre cele mai bine vândute romane ale anului în Statele Unite, regăsindu-se pe lista bestsellerurilor New York Times pe o perioadă de 47 de săptămâni. Ecranizarea romanului în 1993 i-a avut în rolurile principale pe Tom Cruise, Jeanne Tripplehorn și Gene Hackman. Regizat de Sydney Pollack, filmul s-a bucurat de aprecierea publicului și a criticilor și a contribuit la celebritatea autorului.

În 2013 John Grisham se întoarce în sala de judecată alături de Jake Brigance în romanul Șirul de platani. Un nou proces aduce la suprafață tensiuni rasiale, scoțând la iveală episoade tulburi ale istoriei comitatului Ford.

Publicat la finalul anului 2020, volumul Și vine vremea îndurării a fost adus de editura Rao pe rafturile librăriilor din țară un an mai târziu de la lansarea în Statele Unite. Este al treilea roman care-l aduce în prim plan pe Jake Brigance, care continuă lupta pentru adevăr și dreptate, riscând totul pentru aceste valori în care crede. Îl regăsim în sala de judecată, unde un proces senzațional de crimă duce la conflicte în interiorul comunității cetățenilor din Clanton, Mississippi.

Deși majoritatea cărților sale sunt thrillere juridice pentru adulți, John Grisham a scris și povestiri, non-ficțiune și chiar thrillere juridice pentru copii, precum: Sașa și fortul subteran și Arthur și licoarea vieții eterne.

Cazul Pelican și Un altfel de Crăciun sunt alte două romane ecranizate, care s-au bucurat de aprecierea publicului atât în librării, cât și în sălile de cinema.

Povestind despre procesul creației, John Grisham mărturisește că planificarea este o etapă importantă pentru el. Deși îi ia doar șase luni să scrie un roman, planul de redactare a fiecărui capitol poate să dureze și un an sau chiar doi. Consideră că thrillerul juridic este asemănător unui roman polițist și, de aceea, conturarea intrigii și planificarea indiciilor ce vor fi prezentate cititorului trebuie să fie planificate cu grijă înainte de a începe scrierea propriu-zisă a poveștii.

În ciuda succesului său, John Grisham este modest în ceea ce privește opera sa literară, declarând: "Știu că ceea ce fac nu este literatură. Pentru mine, componenta esențială a unei opere de ficțiune este intriga. Obiectivul meu este de a-l face pe cititor să dea mai departe pagina cât mai repede cu putință. Dacă vreau să-mi ating acest obiectiv, nu îmi permit luxul de a-l distrage. Trebuie să îl fac să continue să citească, iar singura soluție este de a folosi suspansul. Nu există alt mod… nu pot să mă transform într-un autor de literatură serioasă peste noapte. Nu poți compara merele cu portocalele. William Faulkner a fost un mare geniu. Eu nu sunt."

Michel Houellebecq – 26 februarie 1956

Scriitor, critic și scenarist, Michel Houellebecq s-a născut sub numele Michel Thomas, în insula Reunion din Oceanul Indian. Abandonat de părinți la vârsta de șase ani, a locuit împreună cu bunica sa în suburbiile Parisului. Și-a început cariera ca poet, dar s-a orientat mai apoi spre roman. Extinderea domeniului luptei și Particule elementare sunt unele dintre cele mai apreciate opere ale autorului. Prin limbajul folosit și ideile exprimate, autorul a stârnit nu o dată controverse care au dus la creșterea popularității sale. Spre exemplu, în timp ce își lansa romanul Platforma, a fost acuzat că incită la ură religioasă de către cei ce au interpretat afirmațiile sale ca insulte la adresa islamului. Romanul Harta și teritoriul i-a adus autorului Premiul Goncourt în 2010. Cel mai recent roman al său, Serotonină s-a regăsit în top vânzări din Franța și multe alte țări în care a fost tradus.

Doina Ruști – 15 februarie 1957

Doina Ruști este scriitor, scenarist și profesor universitar. S-a născut în județul Dolj, într-o familie de învățători pasionați de lectură. “Aș putea să spun că m-am născut printre cărți. Toată familia citea, toți aveau teancuri de cărți pe noptiere, iar una dintre camere era transformată în bibliotecă. (…) iar bunicul meu alegea romane clasice, cu precădere balzaciene, declară scriitoarea în interviul acordat Libris, Doina Ruști – "scriitorul e un fel de căutător de comori". Ca frumoasă urmare a pasiunii comune pentru lectură a familiei, Ruști spune că “Balzac a fost prima mea iubire", adică acel parfum, care se topește ori de câte ori vrei să te-ntorci la el.

Printre titlurile scriitoarei amintim Lizoanca, Logodnica, trilogia fanariotă: Homeric, Mâța Vinerii și Manuscrisul fanariot, Omulețul roșu, dar și cel mai recent volum al său Paturi oculte (2021).

Opera semnată de Ruști este influențată de greutățile resimțite în perioada comunistă și de haosul de după căderea regimului, dar și de fantastic, scrierile sale părând să oscileze între fantastic și realism.