Dacă aș putea avea orice superputere, mi-aș dori să pot adormi la comandă. Am fost dintotdeauna certată cu somnul. Mama îmi mai aduce uneori aminte de cum îi lua o veșnicie să mă pună seara la culcare când eram mică. Nici nu mai zic de orele de siestă forțată, în care stăteam întinsă la spatele bunicii și trasam cu degetele fiecare motiv de pe covorul de perete. Mi-ar plăcea, de fapt, să n-am nevoie deloc de somn, dar atunci n-aș mai visa, iar mie îmi place să visez și să văd ce-mi mai născoceșt ...