Își simțea deja corpul greu, pe când ajunsese în fața ușii de metal a blocului în care locuia. Era un bloc de opt etaje, iar apartamentul îi era la patru. Și-ar fi dorit să stea la opt, dar... ce bine, totuși, că e la patru, aprobă tacit în gând, cărându-și picioarele pe scări. Evita liftul din prima, pe de o parte, din cauza claustrofobiei, iar, pe de altă parte, dintr-un moft al ei de a-și demonstra și că nu e așa greu de urcat câteva trepte. Oricum totul e sedentar azi, ce era rău în a face m ...