OPTm
nr.crt.

Uneori, la trezire, își închidea
ochii, să vadă casa albă, încă o dată,
casa din somn, pe care n-o avea
și unde nu intrase, oricât încercase, disperată.

Ce-mi spunea despre acea casă?
Poartă albă; verandă; ușă cu luminator;
deasupra țărmului pietros, acoperișul cu terasă;
Vânturi sărate scuturând pinii din decor.

E-acum acolo, oriunde-o fi acel ceva?
Doar un nebun poate spera să dea pe mare
de portul proiectat de-o minte visătoare.
Noapte de noapte mă îmbarc, iubirea mea.