Zenobia - Traduceri - nr. 22 / 20 iulie, 2020
Uneori, la trezire, își închidea
ochii, să vadă casa albă, încă o dată,
casa din somn, pe care n-o avea
și unde nu intrase, oricât încercase, disperată.
Ce-mi spunea despre acea casă?
Poartă albă; verandă; ușă cu luminator;
deasupra țărmului pietros, acoperișul cu terasă;
Vânturi sărate scuturând pinii din decor.
E-acum acolo, oriunde-o fi acel ceva?
Doar un nebun poate spera să dea pe mare
de portul proiectat de-o minte visătoare.
Noapte de noapte mă îmbarc, iubirea mea.
Prietena lui Zenob
Topul formulărilor memorabile
Revoltă & schimbarea paradigmei culturale
Invitații lui Zenob: Andrei CREȚULESCU
Titirezul timpului
Poeme
Ruben Brandt și arta de a fura artă
Jussi Valtonen
Frumusețea care nu trece
Mihai Ignat
Timpul în izolare
Micul Prinț la Oscaruri: Joaquin Pheonix
Camuflajele lui K. H. Hödicke
Copyright © fictiunea.ro