În literatura noastră fantastică s-a scris mai mult proză scurtă decât roman. Iar romanele, nu prea numeroase, au adoptat de cele mai multe ori filonul folcloric, fără îmbunătățiri compoziționale. Dacă ar fi să numesc opt romane, primul care îmi vine în minte este Adam și Eva (Rebreanu), distanțat de folclor devreme și în mod declarat, apoi aș numi Fantoma din moară (Doina Ruști) pentru că am scris recent despre el, cu un tip de fantastic rar în literatura noastă, între neogotic și realismul magic. Și pentru c-a venit vorba despre fabulația cu accente magice, aș numi Creanga de aur a lui Sadoveanu și romanele lui Eliade. Între acestea, Noaptea de Sânziene vine cu un exces de complexitate, fiind o sinteză a tehnicilor fantastice, continuate de Mircea Cărtărescu (Orbitor). Parabola, ca figură a fantasticului, cred că cel mai bine este reprezentată de DR Popescu (Vânătoarea regală), completat oarecum de George Bălăiță (Lumea în două zile). Nu trec aici Cartea Milionarului de Ștefan Bănulescu, - fantastic dens, de tip metaforic, saga proiectat în fantastic, tot pe fundamentul unei parabole -, deoarece Cartea de la Metopolis (1977) prima din serie și singura scrisă se risipește în povestiri fiind mai valoroasă în acest gen decât ca roman. Voi lăsa deoparte și Îngerul a strigat (Fănuș Neagu) - poveste dramatică, scrisă în linia fabulosului, și mă voi opri asupra Cazematei lui Ganea.

Adam și Eva de Liviu Rebreanu

Profesorul Toma Novac se îndrăgostește de-o femeie întâlnită întâmplător (Ileana). Iubirea lor nu are finalitate, cei doi căutându-se de-a lungul mai multor reîncarnări. Abia a noua oară se întâmplă miracolul. Romanul a apărut în 1925. Se regăsește aici un tip de fantastic popular, cu accent pe acțiune,  romanul fiind scris în stilul alert și exact al binecunoscutului romancier. 

Fantoma din moară de Doina Ruști

Povestea complexă și fragmentară a imaginarului unei comunități mici, Fantoma din moară (2008) ilustrează tipul de fantastic neogotic, cum am mai scris, o viziune care se desfășoară între evenimentul natural (adeseori violent) și evoluția lui până în aria imaginarului mitic. Povestea unei fantome devine povestea unei nații.

Creanga de aur de Mihail Sadoveanu

Tema romanului este călătoria inițiatică și semnificațiile ei, cu trimiteri la epoci antice. Kesarion Breb este un preot, continuator al credințelor dacice, cunoscător al misterelor egiptene, paznic al acelei crengi de aur, menționată de către Vergiliu în Eneida. Există aici un fantastic elaborat, cu rădăcini mitice și o derulare similară romanului istoric. Anul apariției: 1933

Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade

Amestec de mitic și de autobiografie metaforică, romanul (apărut în 1955) are în centru o poveste de iubire. Ștefan Viziru își presimte moartea și chiar împrejurările în care se va produce, într-o noapte de Sânziene. După 12 ani moare într-un accident de mașină, alături de Ileana, perechea sa astrală. În opera lui Eliade moartea-nuntă are semnificații mistice, iar în acest roman, cu simboluri numeroase și teme ramificate, apare cel mai bine reprezentat fantasticul de factură mistică.

Orbitor de Mircea Cărtărescu

Roman misterios, în linia lui Eliade, cu derulări ample și galerie mare de personaje, Orbitor. Aripa stângă (1996) este un roman în care fantasticul pornește de la misterele unui rit medieval și sfârșește în întâmplarea cotidiană. Cu simbolism bogat, legat de secretele vieții, prima parte a trilogiei se păstreză ca scris în linia unui fantastic de tip postmodern.

Vânătoarea regală de DR Popescu

Publicat în 1973, romanul e o parabolă a stalinismului, tipul acesta de fantastic apărând atunci prima oară la noi. Deși înscris într-o directivă politică a epocii, anume de criticare a anilor 50, adică de revizuire a comunismului, Vânătoarea regală este un roman cu multe sensuri și cu o atmosferă halucinantă, la care participă haite și vânători. 

Lumea în două zile de George Bălăiță

În romanul lui Bălăiță eliadismul este prelucrat, elaborat, transferat în cele mai de jos paliere ale cotidianului. Acțiunea se petrece în două zile: solstițiul de iarnă și de vară. Dar simbolismul este epurat de surplusuri, totul concentrându-se pe existența unui funcționar. Romanul a apărut în 1975.

Cazemata de Tudor Ganea

Fantasticul aici vine pe tiparul altor cărți din ultima perioadă, din demontări ale realității în părțile ei componente, adică de la realitatea percepută prin acțiune (de tip policier) către mit.