Anca Ciobotaru este păpușăreasă, șefă peste un grup important de păpușărese, doctor în teatru și dascăl de artă scenică. Asta pentru profani, căci inițiații știu foarte bine că altele sunt talentele ei. În primul rând, că știe graiul păpușilor. Apoi - are o pălărie din petale de trandafiri și de margaretă, pe care și-o pune vara, mai ales în plimbările ei prin Copou, unde anual, cam prin iunie, prezidează un colocviu al lăcustelor, care, odată instruite, se risipesc peste tot orașul și adună visele oamenilor. Din acest motiv, la Universitatea de Arte din Iași se aude cântecul cosașilor, mai ales pe la prânz, și odată cu el, încep să plutească peste bulevard și pe urmă pe aleea din Pușkin, mici ființe înaripate, prinți de lumină și păsări de brumă, care aduc o toropeală peste oraș, o visătorie, care i-a atras și numele de Dulcele Târg.

Zenob

Pe care dintre personajele tale ți-ar plăcea să-l întâlnești prin  Copou, eventual într-o după-amiază de august?

Pe Zamfira (din Piatra din casă de Alecsandri) așa cum a rămas în amintirile mele, căci acesta a fost personajul meu de debut, despre care s-a scris atunci că a fost foarte autentic interpretat. Trebuie să spun că am avut multe roluri de cotoroanțe, dar ea  are în plus emoțiile primului rol. La fel de mult m-aș bucura să-l revăd pe povestitorul din Micul Prinț ori să-mi iasă din nou în cale pisicile lui Constantin Butoi, care m-au dus în Împărăția lui Miorlau,  niște pisici de carton, foarte ingenios concepute. Pe la cafea, aș avea chef și de-o șuetă cu un merișor, personaj dintr-un recent spectacol. 

Ce alte întâlniri spectaculoase ai mai avut cu păpușile de teatru?

O dată am fost în Nordul Indiei, la Jaipur, cetate cu o curte a negustorilor, în bună tradiție medievală, unde au loc continuu spectacole. Eram un grup de păpușari, toți profesori și pasionați atât de păpuși, cât și de fenomenul cultural. Ne-am apropiat de o scenă și-am admirat decorul, improvizat ingenios. Dar după puțin timp, lângă personajele tradiționale, ca îmblânzitoarea de șerpi, a apărut Michael Jackson, în rolul dușmanului decapitat la final. Artiștii erau foarte mândri de inovație, mai mult - au scos un album cam soios pentru a se lăuda că fuseseră cu spectacolul chiar și la Avignon; evident, erau poze stradale, din aeroport, nu de la festival, așa cum crezusem inițial.

De altfel, peste tot existau contraste: am stat în hoteluri  fără fereastră, dar și în unele de lux, am văzut o nuntă tradițională, cu muzică de fanfară, care mi-amintea de cea din Moldova, dar cea mai uimitoare amintire din India este a unei înmormântări: ploua groaznic, iar orașul era plin de mașini, un trafic nebunesc, fără semafoare,  când, deodată, în mijlocul furnicarului și-a făcut loc un convoi de 7-8 bărbați care duceau un mort pe brațe, iar în calea lor s-a făcut liber, ca la comandă.

Ce lucrușoare vrăjite ai în casă?

Am o colecție de pălării, un dulap de eșarfe,  o ladă cu "scule" prețioase, ca să folosesc un limbaj arhaic. Respectiv, am o lădiță cu multe sertare și compartimente ascunse, ca acele lăzi pe care le poartă după ei instalatorii, pe care am umplut-o cu bijuteriile mele ieftine, pietre mari, toate vrăjite, încât familia mă ironizează adeseori, numind acest cufăr: lada cu scule. Între acestea, lănțișoarele sunt preferatele mele, iar mărgelele le port numai în momentele mai grele.