eu sunt unul dintre cei care

și mie îmi plac zilele de iarnă

și serile când sunetul unui capac de bere

scăpat pe o suprafață de marmură

se aude ca un segment sonor fracturat.

mă pot plimba pe străzile murdare

să dau buzna în magazine

care îmi par mereu melancolice și sadice.

și-mi par interesante

tocmai pentru că mă gândesc

că nici alții nu pot dormi ca tine

că vin cu ochii injectați să-și cumpere

un pachet de țigări și calmante de la farmacie

la 3 dimineața.

îi văd cum plătesc cu cardul, că n-au avut timp

să treacă pe la bancomat

pentru că obiceiurile sunt implacabile în inerția lor

pentru că știi că nimic nu are importanță

pentru că și lucrurile relevante

trecând prin istorie

își pierd însemnătatea.

când ești mic mereu te gândești că tu nu o să fii ca părinții tăi

că tu nu o să avortezi niciodată

că nu o să iei o viață pentru o viață

că o să planifici fiecare secundă dintr-un viitor

extraluminat.

până când realizezi

că te enervează sunetul cheii în broască

că nu-ți permiți să cumperi avocado decât la promoție

că n-ai mai fost în străinătate din facultate.

când îți dai seama că metafizica nu ține de cald

și viața pare din ce în ce mai obscură

până când ești înghițit de abisul futurist-apocaliptic

din reclamele de pe posturi străine.

evoluția tehnologică poate fi și o condiție patologică.

m-am născut să scriu și să fiu corporatrist

seara după ce mă rog visez roboți

cu mațe împrăștiate pe podea

uneori mai am impresia că sunt artist.

religia mea fluctuează de la un trend la altul

și tutoriale cum să scapi de burnout, cum să bagi corect ștecherul în priză

cum să țipi pe silent

cum să scapi de depresie:

ctrl alt delete.

Overthinking

mă închid în cameră

mă prăbușesc pe canapea

cu laptopul în brațe

de o vreme nu mai primesc notificări

decât de la instagram

blueterra is following you.

mă face să îmi doresc un spinning invers

încerc sa privesc spre univers

pe acolo

nici planetele nu mai sunt planete

cineva acolo o fi zis

it`s easy

unlike pluto.

nostalgie

când ninge

nu știu de ce

trăiesc mereu o nostalgie

mă refugiez

gândesc

aș vrea să dezlipesc

orice amintire

de pe suprafața

creierului meu

mult prea omenesc

din când în când

îmi pare rău

că mai trăiesc.

lipește-mi pofta de viată înapoi

ctrl c paste.