Primul lucru pe care mi-a venit greu să-l ignor citind romanul de debut al lui Florin Spătaru – Greier de topaz, cu o prefață de Doina Ruști, Editura Litera, București, 2022 – este solida cultură a prozatorului care, în treacăt fie spus, este un foarte bun cunoscător și traducător din limbile romanice. Nu e vorba doar de sutele de referințe literare și artistice, la vedere ori abil camuflate, care se pot relativ ușor descoperi în aproape fiecare dintre cele peste 300 de pagini ale cărții. Ci de faptul că, inserându-le în diverse disertații ale personajelor (câteva dintre ele, erudite în adevăratul înțeles al termenului), transformându-le în pretexte pentru mici dezbateri filologice sau chiar puncte nodale într-o vastă rețea de semne și simboluri culturale (sigur, cele mai multe asociate sexualității), romancierul mi-a amintit de acea melancolie a descendenței teoretizată cu ceva vreme în urmă în excelentele studii ale Monicăi Spiridon.
Bref, în romanul de debut al lui Florin Spătaru am putut identifica – ca în puține alte cărți scrise la noi în ultimele trei decenii – ambele ipostaze ale cratilismului, coexistente în orice operă vizibil atinsă de „melancolia descendenței\". Adică și preocuparea pentru sursele, modelele, principiile generative ale literaturii (în special celei erotice), și interesul pentru desfășurarea concretă, formală a procesului care se întemeiază pe acele surse, paradigme și principii. Aș spune chiar că memoria culturală și conștiința descendenței se imprimă la mai multe nivele ale acestui text pe care filologii îl vor găsi, fără doar și poate, cu totul delectabil. Spre exemplu, în stratul diegezei propriu-zise – anumite personaje descind dintr-o cazuistică literară cu reprezentanți iluștri, altele (precum Artur și Eliza) discută competent și deloc crispat „aproape orice, de la noțiuni obscure de hermeneutică până la cine știe ce cuvânt ciudat japonez", dezbat pe marginea unor etimologii stufoase, comentează cu aplomb și parafrazează cu entuziasm, citează copios și interpretează fără inhibiții pasaje elocvente din texte dintre cele mai variate (de la, bunăoară, Satyricon-ul lui Gaius Petronius la Doamna Dalloway a Virginiei Wolf sau Mary Ventura și cel de-al nouălea regat al Sylviei Plath) etc. etc. Apoi, în planul topografiilor simbolice – a se vedea, din această perspectivă, maniera ingenioasă în care deambulările lui Artur prin diverse spații sunt raportate la rătăcirile unor personaje celebre sau personalități culturale amintite fie în lungile sale discuții cu cei pe care-i consideră potențiali discipoli, fie în complicatele lui monologuri interioare. În fine, în planul strict formal – și ar merita analizate, din această perspectivă, măcar legăturile dintre zecile de trimiteri ekphfrastice și devenirea personajelor care observă și eventual descriu operele de artă. Ori, de ce nu, corespondențele între registrele lingvistico-simbolice și paratextul deloc întâmplător (căci titlurile de capitole și motourile selectate din diferite surse publicistice vechi luminează noi semnificații ale evenimențialului pur).
Critic literar, Emanuela Ilie este conferențiar la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A publicat numeroase studii, articole și cronici literare în reviste culturale și academice. Dintre cărțile sale amintim Hieroglifele poeților (2008 – Premiul pentru debut al revistei „Convorbiri literare”), Dicționarul critic al poeziei ieșene contemporane (2011 – Premiul pentru Critică literară al USR Iași), Fantastic și alteritate (2013) și Corpuri, exiluri, terapii (2020 – Premiul pentru studii critice interdisciplinare al revistei „Ateneu”). Face parte din Uniunea Scriitorilor din România și din A.L.G.C.R.
Premiile FICȚIUNEA
Vrăjiri, fantasme și minciuni (ne)vinovate
Liviu G. Stan
Amintiri despre Muzeul Literaturii, la aniversare: 65 de ani de existență
Stridia din buzunarul lui Commodus
Cărți alese de Ciprian Handru
Siluetă în culise
Quentin
Mesaj pe Facebook
Seară de mai
Arta de a aduce un zâmbet când asfaltul doare
sufletul meu nu-i altceva decât
Wild Geese by Mary Oliver
Proza actuală: Biblioteca de Proză Contemporană, LITERA
Despre ce scriu prozatorii români?
confesiuni vizual literatură interviuri topuri debut istorii opinii
Halucinantă, bizară, absurdă, proza luI Florin Spătaru păstrează o construcție coerentă și personaje de tip realist. Cu evidente rădăcini în scrierile avangardiste și cu deschidere spre aventura citadină, scrierea sa schimbă accentul de la subiect către acțiunea minoră, trăită în detaliu, descrisă atent.
Ai citit un roman românesc recent? Trimite un rezumat foarte scurt pentru rubrica Despre ce?
Cel mai creativ artist vizual
Bogdan Simion (Cobzarul) - pentru prestațiile inedite din cadrul numeroaselor emisiuni radio și TV
Alina Grigore - pentru regia lungmetrajul său de debut, Crai Nou („Blue Moon"), câștigător al marelui premiu la Festivalul Internațional de Film San Sebastian.
Bogdan Farcaș - pentru rolul Florin Iespas, din lungmetrajul Neidentificat (r. Bogdan Apetrei), pentru care a primit Premiul Gopo pentru cel mai bun actor.
Claudiu Bleonț - pentru rolul lui Crăcănel din D-ale carnavalului (r. Alexandru Dabija), TNB
Andrei Huțuleac - pentru filmele #dogpoopgirl și Copacul dorințelor
Suzana Dan - pentru originalitatea promovării ideii de creație și ficțiune
Iuliana Vîlsan - pentru scenografia piesei Nepotul meu, Veniamin (r. Vlad Massaci), Teatrul de Comedie
Cel mai creativ scriitor
Ligia Pârvulescu - Translucid, Litera, bpc, 2021
Ileana Negrea, Jumătate din viața mea de acum, frACTalia, 2021
Liviu G. Stan - Salamandre, Litera, bpc, 2021
Ioana Iuna Șerban - Un viitor care se potrivește trecutului, Ed. Vellant, 2021
Cristian Fulaș - Ioșca, Polirom, 2021
Flavius Ardelean – Vene rare, Nemira, 2021
Radu Găvan - Isus din întuneric, Litera, bpc, 2021
Premiul Personalitatea artistică a anului
Tudor Giurgiu - pentru crearea unui mediu de stimulare a creației și pentru viziunea sa particulară asupra ficțiunii.
Horia Sârghi (pentru cel mai creativ, cult și veridic podcast)
Razvan Mazilu (pentru latura hibridă și originalitatea spectacolelor sale)
Horațiu Mălăele - pentru implicarea în numeroase zone ale ficțiunii (film, teatru, carte, desen).
Ioan Cristescu - pentru una dintre cele mai coerente și intense activități de stimulare a creativității ficționale (teatru, film, literatură etc), pentru care MNLR a și primit anul trecut DASA AWARD.
Bogdan Alexandru Stănescu - pentru crearea colecției de ficțiune străină „Anansi. World fiction", la Pandora M.
Lila Passima - pentru originalitatea temelor de reconstrucție antropologică a universului etnic.
Nominalizații sunt selectați din propunerile făcute de membrii Asociației Creatorilor de Ficțiune în colaborare cu revista OPT motive-Ficțiunea.
Premiile vor fi anunțate în cadrul unei festivități care va avea loc în seara de 8 iunie, pe Plaja Neversea, din Constanța, la ora 19.
Evenimentul beneficiază de sprijinul Centrului Cultural „Teodor Burada" al Consiliului Județean Constanța.
Doina Ruști - scriitoare
Adriana Irimescu - actriță
Andrei Boncea - producător de film
Copyright © fictiunea.ro